Tara de ignoranti, romania

Dumnezeu nu exista, cel putin in romania. Sau poate ca suntem atat de ignoranti incat nici pe el nu-l vedem. romania cu r mic, de fiecare data pentru ce s-a intamplat in Club Colectiv din Bucuresti. Goodbye to Gravity era o trupa grozava si desi am aflat astazi de ei abia, melodiile lor sunt perfecte. Prima trupa de melodic death metal din tara noastra de cacat. Asta este romania, tara unde nu poti face un lucru cu cap. Dar poti sa mori pentru el.

Nu cred ca ce s-a intamplat a fost ceva legat de Satana, dar nici de Dumnezeu. In alte tari sunt o gramada de trupe cu versuri mult mai sataniste decat ce are Goodbye to Gravity. Si aia dau concerte, unde nu moare nimeni. Ei cum reusesc? Trebuie sa fie vreun secret din asta foarte bine ascuns, pe care romania nu-l stie. Mi-e rusine ca m-am nascut aici si intotdeauna imi va fi. Intr-o zi sper sa plec departe, sa reneg cetatenia romana. Si poate chiar sa uit limba.

Ignoranta este poate cel mai mare pacat al unei persoane. Sau poate e cel mai aspru pedepsit, mai bine zis. Cuvintele si promisiunile celor care vorbesc acum pe la televizor sau pe internet nu pot face nimic sa remedieze situatia. Pentru cei aflati acolo e egal cu zero. Noi, cetatenii acestei tari infecte am distrus vieti si e absolut oribil. Si continuam sa facem asta.

Nu cred ca pot schimba ceva in tara asta, pentru ca nu depinde de mine, depinde de toata lumea. Sunt dispusa sa schimb lucruri, dar daca sunt doar eu, degeaba. Daca plec, nu va mai fi problema mea. Va fi problema voastra.

De ce tot continui sa injur romania? Membrii trupei Goodbye to Gravity nu meritau sa fie in istorie cu o astfel de tragedie, erau grozavi si ar fi avut un succes imens. I-am fi putut pune langa trupe de melodic death metal de prin Finlanda si alte tari. Acum ii punem in categoria "condoleante si Dumnezeu sa-i ierte pe cei care au murit". Suntem cu adevarat nesimtiti si ignoranti.

Poate ca tara asta merita sa moara. Pacat de toti domnitorii care s-au luptat din greu pentru niste ignoranti. Daca eram inculti, intelegeam, daca eram saraci, iarasi aveam o scuza. Dar asa, suntem doar niste bieti ignoranti care au patit toate chestiile oribile pentru ca nu s-au interesat de lucruri care tineau de viata lor. Lasa sa faca altii, zice romanu'. Si daca unul face, restu incep sa rada de el. Poate ca nu meritam nici Halloween, care este o sarbatoare dedicata sufletelor mortilor. Nu meritam nimic. Dar avem nevoie de cu totul o alta educatie decat ce exista. Aaa si acum dati-mi voie sa fiu sarcastica: de mai multe banci si biserici, ca nu s-au facut destule.

Uuaaaaa romania!

Incredere

 

 Da... increderea este dupa cum bine stiti o comoara. Dar, nu... defapt este cutia Pandorei. Ai deschis-o si vine sfarsitul lumii. Poate nu chair la modul asta atat de exagerat, dar destul de aproape. Si de parca nu asta ar fi tot ... gasesti bucati intregi din viata ta in gura unor oameni ce par a fi "morminte deschise", daca intelegi la ce ma refer.


Prietenii adevarati se gasesc rar, si nu e niciodata ceva sigur, pentru ca oamenii se schimba. De ce se schimba ei in rau, asta nu poate stii decat Dumnezeu; posibil nici el sa nu fie prea sigur. Ceea ce nu inteleg eu este de ce oamenii decid sa spuna secretele altora tocmai unor persoane care nu stiu sa-si tina gura. Da, asta n-am sa inteleg in veci. Cu totii vorbim despre altii, dar de ce tocmai cui nu trebuie? Am inteles, vorbesti cu prietenul/prietena ta cea mai buna, dar de ce cu un necunoscut despre viata altuia? Vorbeste despre viata ta. Si spune-i cui vrei tu. Spune-mi mie, spune-i vecinului de la colt, spune-i tipei bune de la bar, spune-i psihologului, spune-i amantei/amantului, dar sa fii sigur/a ca e despre viata ta.


Oamenii sunt plini de defecte. Si de multe ori, alti oameni se pierd in defectele celorlalti. Efectul de turma e pretutindeni. Probabil te gandesti ca tratez cu mult sarcasm acest subiect, dar sa fim seriosi... unde lipseste amuzamentul complet, chiar si unul macabru, atunci lipseste totul. Increderea e un lucru de baza care ar trebui sa lipseasca de pe aceasta lipsa. Din pacate nu se poate, deci va trebui sa te conformezi cu ceea ce ai, sau sa cauti ceva mai bun. Alegerea e a ta.

"Nu vreau"

Nu stiu cum se intampla... dar de fiecare data cand spun "nu vreau ceva anume" exact lucrul ala se intampla. Si nu e ca si cum mi-as pune toata energia in asta. Sa zicem ca fac un comentariu destul de intamplator unde imi exprim chestiile pe care nu le vreau. Si la ceva timp exact aia se intampla. 

Deci nu vreau o casa cu doua etaje, undeva langa mare, nu vreau o masina sport, etc etc :)) 

Nu stiu exact cum functioneaza lumea, dar universul clar nu stie de cuvantul "nu". In dictionarul lui nu exista aceasta definitie. Din toate exemplele o sa dau doar 2 exemple .. asa mai banale oarecum, dar nu vreau sa intru in cine stie ce detalii ca imi e putin teama sa nu se intample in continuare daca tot le povestesc. Am avut banchetul de a 12-a de curand, si ziceam eu asa ca nu vreau sa fac cu o profa poza, ca nu o suport deloc. Fix cand faceam poze, s-a bagat aia exact langa mine. Nu stiu cum a reusit... si as fi fugit eu de acolo, dar nu puteam.... pentru ca erau colegii in toate partile! Deci, ascunde-te daca poti :)) abia astept sa vad poza sa mai rad putin ironic. Apoi, nu suportam un prof, si tocmai ala a dansat fix unde eram si eu. Cu asta n-am mai zis cu voce tare, dar tot s-a intamplat! Bine, astea sunt asa niste lucruri destul de amuzante, dar se intampla altele mai grave uneori :D.

Ceva imi spune ca nu mi se intampla doar mie lucruri de genul :))

A reinceput scoala:)

Dah... nu suna prea bine, dar a fost super ok azi! M-am trezit cu o melodie de la The Rasmus. Nu ma intreba care ca am pus-o la repezeala aseara panicata ca azi e scoala :)) si nu imi amintesc daca a sunat. Adica sigur a sunat pentru ca am oprit alarma la 7.30 si am vazut pe ecran mare cum apare, dar nu imi amintesc sa fi sunat melodia deloc. Urechile mele erau date pe mute la propriu. In fine, asta e putin irelevant, dar mi s-a parut o faza  interesanta de povestit. Mi s-a mai intamplat sa opresc alarma in somn si sa nu imi amintesc, dar sa vad alarma si sa nu aud absolut nimic, chiar nu. M-am pus la loc in pat, evident, dar nu am mai putut sa adorm pentru ca tot asteptam sa sune melodia=))) a fost ciudat.

Revenind la treburile noastre vreau sa iti iei un moment de relaxare si sa meditezi asupra faptului ca vacanta s-a terminat. Poate ti se intampla si tie ca sa iti placa foarte mult la scoala, iar dupa vacanta sa nu mai vrei. Dar aveai un motiv pentru care iti placea inainte, nu? Deci care este acel motiv. Pot sa pun pariu ca este vorba de *your impossible love*, daaaaaar nu e cazul sa renunti. Adica atata timp cat exista un singur motiv pentru care te simti bine la scoala, de ce sa nu lupti pt acel motiv? Eu am dat doar un exemplu. Poate am pierdut pariul si te atrage altceva. Stiu ca pe tema asta ar fi mult de discutat, dar nu e cazul. Abia a inceput scoala. Lumea nu mai poate de somn. Cu alta ocazie :))

Acum faza ceaaaa mai tare era asa: am ajuns la scoala si toata lumea vorbea de istorie. Cand am intrat in vacanta, la fel toata lumea vorbea de istorie. Suntem panicati la maxim. Si stateam noi pe coridor, la o barfa si vine profu si zice: "Pentru maine sa va invatati ca va ascult. Martea viitoare e liber, si apoi o sa dam si teza si nu mai am cand." Noi eram *poker face* la care ne bufneste rasu aproape pe toti, cine a putut sa se abtina bravo lui, dar eu n-am putut=)))) era prea epica faza. Si s-a gnadit totusi cineva sa ne intrebe din ce lectii ne asculta si a zis ca din ultimile. Ma mir ca nu din toate. Dar nu ma mai mir prea mult ca s-ar putea sa se duca minunea :)). Si in vacanta ma intalnesc cu o colega, vorbim putin de istorie, doua chestii am apucat sa zicem, era asa mai seara si hocus pocus: apare profu =))))))

Daca vreodata te bantuie ceva, ai grija ca daca e viu e mai rau decat o fantoma :))

LOL

Ok... unii oameni sunt foarteee interesanti! Cand nu au ce sa spuna ii vezi ca tasteaza super repede cuvantul "lol", pt cine nu stie =lots of laugh. Tu vorbesti pe messenger cu cineva si ii spui o oarecare fraza ca ti s-a intamplat nu stiu ce, ca ai ghinion, ca ti-a murit pisica, etc. si persoana respectiva iti spune: loooooooool. Stai si te gandesti "mah, e asa de amuzant? sunt eu retardat/a si nu vad sensul?". Parerea mea e ca tu esti ok, acum sunt si exceptii, sa nu ne grabim, dar te incumeti totusi sa il intrebi pe X "ce e atat de funny?", la care domnia sa incredibila spune "nimic". Pai bine mai X, nu e nimic amuzant, dar de ce ai scris "lol" atunci? La care domnul, daca e destul de inteligent si in acelasi timp destul de idiot, va spune "pt ca mi s-a parut un raspuns bun pt ce mi-ai povestit tu". Si asa, efectiv, te lasa fara replica. Adica ai avea cate ceva sa ii spui, dar bunele maniere te impiedica; in primul rand poate iti e prieten bun si ti-e mila de el, in al doilea rand pentru ca nu se merita sa-ti bati capul si in al treilea rand, daca intr-adevar e ceva inteligenta in el o sa isi dea seama singur intr-un final, adica asta ar fi si ideea. 


Concluzia este ca daca cineva pune "lol" si ti se pare ca nu are nicio logica, nu cere explicatii, pentru ca respectivul nici nu le are. Daca vrei totusi o portie buna de ras sau de nervi, depinde cum privesti asta, atunci be my guest si cere-i explicatiile. Fa-l sa gandeasca putin. Zapaceste-l la cap cu intrebarea "de ce?"


Mai sunt unii, folosesc cuvantul atunci cand sunt ironici. De exemplu tu ii spui ca Y e extrem de prost, iar X spune "lol", gen "bineinteles, toata lumea si-a dat seama". Aici e cat de cat acceptabil. Dar mai sunt situatii in care ironia lui "lol" e destul de enervanta atunci cand tu vorbesti serios si il vezi pe X ca tranteste cele 3 litere asa de parca ti-ar da o palma. La care te gandesti cum sa-i dai una, pentru ca se vede ca trateaza totul ca pe o gluma.


Eu personal mai folosesc "lol" din cand in cand, dar in 90% din cazuri e despre ceva foarte amuzant. Sau in sms-uri atunci cand e mai usor sa scrii o simpla micuta abreviere decat sa zici "cat de amuzant a putut sa fie asta". 

Am decis - Decided

Avand in vedere ca tot am doua bloguri, unul cu siguranta este doar in engleza, acesta va fi in romana, dar nu va fi neaparat o prioritate. Am intentionat sa-l sterg, dar mi-e mila de el. Multe din postari, sa stii ca sunt destul de triste, sadice, dramatice. Cele mai recente in general, sunt mai pozitive. 


Since I have two blogs I decided to write this one in Romanian, because the other is just in English. This is not going to be a priority for me, I will continue to write because I could't delete this one in the first place. This is going to be the last post in English, so, stranger, if you're interested: dark-and-lighter.blogspot.com




Stiu ca in ultima perioada nu am avut vizitatori, pentru ca nu m-am ocupat de el, ce-i drept. In curand, o sa revin insa cu un design nou si postari. Pana una alta, Paste fericit tuturor!

Revival:)

Well, I saw my last post in this blog... and well I have changed my mind since then and I discovered that are a lot of people that were right about not deleting my posts... 


I'm not sure yet in which language I should continue writing it (Romanian or English). This blog was officially started in Romanian, but I found out that I love writing in English, and anyway there are not a lot of people who don't know English.


If I want to keep this blog too, I'll just have to find a theme for it because the original name was "my thoughts", but I'm not sure I want to share things I think about. You may get scared.


Enough of the boring stuff. I have an interesting article about Halloween on my other blog(dark-and-lighter.blogspot.com)


Happy Halloween day! 

What should I do in life?

I am writing because and I don't want to talk to anyone in particular about this. Anyway no one reads this so it doesn't matter. Today was an interesting day, although it was just for me. I am not going to bore you with stupid things.

I want to ask something. Did you ever consider about your job? I mean what are going to do in the future? Will you be a doctor, a teacher, or maybe you'll be nobody? I like many things but I believe non of them attracts me enough to make a career out of that. I've started doing many things in my life and I got bored more easily than I would've planned it. Maybe I'm not meant to do something. But then what happens? Guess I'll just go mad.

I am supposed to delete this blog. Firstly, I don't need it. Secondly, nobody reads it. Anyway at some point it can be boring. And I don't read other people's blogs, well just my cousin's. I have this need to something, but I don't know what, because I get stuck in the middle or I get always easily bored. Any solutions? Well, thanks for nothing, because even if you knew something you wouldn't tell me so let's just forget about it.

Maybe you are wondering what's the point of this entry. I'm just bored and I am looking for something new to do, I am remembering things, maybe I'll get obsessed again with something from the past. Or maybe not. It depends on my ideas and unfortunately they are not very constructive... I mean they don't lead me somewhere I feel useful. It feels that everything I do, every talent I have I can't use it. Why? Because I am not good enough for anything.

Now that maybe you think I'm too pessimistic I'll end this "conversation". Anyway, you probably don't understand. Do I speak too formal in english? When I don't, I often tend to speak too informal, so let's forget about it.

P.S.: The song has a little connection with my post ^_^

Scrisoare catre Mos Craciun

Draga Mos Craciun,

Iti scriu tarziu, dar e pentru la anul. Si e prima mea scrisoare catre tine asa ca sa nu razi. Vreau un pom, un pom care sa nu cada niciodata si sa aiba o poarta secreta in el, pe care sa o stiu doar eu. Vreau sa ma lasi sa merg acolo de cate ori ma simt trista si in lumea aceea sa fie totul bine, sa fie asa cum trebuie sa fie... frumos.

Mai vreau o pereche de casti, dar nu orice fel de casti, ci niste casti ca atunci cand le pun sa nu mai aud nimic din jur si cine vorbeste cu mine doar sa ii zambesc si sa ma prefac ca l-am auzit. Nu mai vreau cuvinte... cuvintele sunt degeaba. Am auzit multe si mai ales frumoase... dar au ramas doar atat, cuvinte!

Vreau si un pistol. Atunci cand toti vor pleca in lume si vor uita de mine, vor uita de tot si isi vor urma cursul vietii vreau sa mor. Atunci nu o sa mai am pentru cine sau ce sa traiesc. Dar te rog, pistolul, sa fie silentios. Nu vreau sa sperii lumea.

Si mai vreau ceva. Cand o persoana promite din nou ceva de care nu s-a tinut de cuvant nici ultima oara, te rog sa o faci sa taca, pentru ca daca nu o faci sa taca o sa zica aceleasi prostii din nou si daca nu am castile la mine s-ar putea sa o cred!

Apoi vreau o fantoma. O fantoma cu care sa vorbesc, nu ca nu am prieteni, dar aceasta fantoma ar fi 24 din 24 de ore disponibila si chiar daca imi da sfaturi proaste as putea sa ii spun tot ce vreau si sa imi vars nervii pe ea. Uneori nu am pe cine sa imi vars nervii si imi trebuie un voluntar.

Vreau si un sac de box. Nu e de ajuns doar exprimarea verbala. Am nevoie de un voluntar solid pentru nervii mai multi, mai mari, rai.

Si nu in ultimul rand, am fost cuminte. Nu am injurat lumea prea rau, nu am dorit raul nimanui poate doar moartea a 2-3 persoane, nu am dorit sa bat pe nimeni poate doar 2 persoane, nu am vrut sa arunc nimic pe geam, doar pe mine ... si in rest ... atat.

Cu draq... adica cu drag,

EU!

P.S: Te rog sa-mi pastrezi confidentialitatea si sa nu dezvalui dorintele mele renilor.

Citate despre iubire...

Pentru cei care sufera din dragoste sau nu au gasit persoana potrivita va arat niste citate care sunt modificate sau completate de mine. Intai va scriu varianta originala si apoi modificarile mele.

Ca o ploaie in desert ai aparut… Am simtit ca ma pierd intr-un sarut… M-ai facut sa plutesc pe aripi de dor… M-ai facut sa te ador…

-noua varianta: ca o ploaie acida ai aparut, am simtit ca ma pierd intr-un cosmar, m-ai facut sa plang continuu, si tot tu ai pretentzii de la mn :D

Dragostea este ca atunci cand nu vrei sa dormi pentru ca realitatea este cel mai frumos vis…

-gresit! dragostea este ca atunci cand nu vrei sa te mai trezesti caci visul este prea frumos ca sa poti trezi la cruda realitate.

Dragostea este singurul joc care se joaca in 2 si ambii pot castiga, dar asta nu inseamna ca mereu va fi asa.

-aici nu am ce sa modific:|

Undeva, cineva se gandeste la zambetul tau si se bucura de prezenta ta in viata sa…

-da probabil in imaginatia fiecaruia ;)

Nu doresc sa reprezint totul pentru oricine, ci as dori sa insemn ceva pentru cineva anume.

-nici aici nu pot adauga nimic.

M-am gandit ca am tratat doar subiecte gen: iad, sinucidere, ura, ganduri pozitive sau negative, dar de iubirea in sine nu am scris cine stie ce... Poate pentru ca e treaba fiecaruia de a o descoperi si de as face singur pareri asupra ei sau poate pentru ca e ceva personal care nu se discuta pe bloguri decat pe blogurile destinate sa scrie tot felul de povesti de dragoste care se termina urat si te fac sa plangi :)) Oricum am vorbit ceva si de iubire, insa mai demult. Acum scriu doar despre GANDURI POZITIVE care au ca ramuri ganduri negative :D:D:D

Ignoranta sau inconstienta?

(melodia se numeste Melissa Ritter - Dark as love)

Se spune ca ignoranta este ceva rau. Dar eu cred ca unii confunda ignoranta cu inconstienta. Poti sa ignori ceva ce stii ca nu iti aduce beneficii si poti fi inconstient de ceva care iti aduce beneficii.

Raspunde in sinea ta la cateva intrebari:

1. ignori deoarece consideri ca toata lumea e la fel?

- e adevarat, suntem facuti din acelasi aluat, dar din aluat se fac mai multe prajituri si fiecare prajitura ajunge in farfurii separate si unele dintre ele pe alte mese si in caz ca ti-e foame, scuze:D

2. constientizezi diferenta dintre bine si rau?

- si aici nu ma refer la bine-rai si rau-iad... ma refer la definitiile care le-ai atribuit tu acestor cuvinte...

- nu ma refer la o bariera care desparte negru de alb, caci impreuna formeaza gri si de aici pornesc alte probleme si idei

- stii ce e bine pentru tine? desigur ca nu. cel putin nu in totalitate. se spune ca Dumnezeu nu ne implineste toate dorintele pentru ca unele dintre ele ne-ar face rau. dar ce se intampla cu cele care suntem siguri ca nu ne-ar face rau noua sau altora si nu se implinesc... aici e alta poveste

(cateva intrebari insemnand doar 2... dar acopera o mare parte din subiect... si acum nu e cazul sa te plictisesc cu o gramada de intrebari psihologice, avand in vedere ca nu sunt psiholog si nu imi permit sa ma amestec in domeniu prea tare si apoi nu are rost sa te gandesti ca stii defapt cum esti sau cum nu esti si raspunzi la intrebari doar asa ca sa te simti mai presus... deci 2 sunt deajuns)

Mie imi plac si ignoranta si inconstienta. Sunt amuzante pentru ca te induc in eroare. De exemplu tu ai impresia ca cineva a refuzat o oferta (de lucru, un premiu, ceva important) din inconstienta si e posibil ca acea persoana sa fi ignorat oferta din diverse motive personale (poate ca nu o intereseaza, poate sunt probleme la mijloc, poate stie ceva despre oferta respectiva care ceilalti nu stiu). Apoi persoanele asa zise ignorante sunt luate drept fitoase si tot timpul cu nasul pe sus... dar te-ai gandit ca ele defapt sunt inconstiente?

Pentru probleme exista raspunsuri care uneori nu sunt bune de nimic

Ok, facand o analiza rapida a tot ce am scris pana acum trebuie sa recunosc ca ma sperii. Va rog sa ignorati postarile in care vorbesc despre sinucidere, iad, ura si alte chestii asemanatoare. Era ideea sa creez un blog ca sa aduc oamenii pe calea cea buna, adica gandire pozitiva, incredere de sine si respect de sine si fata de ceilalti. Acest scop a cam esuat pentru ca am lasat multe idei negative sa se strecoare.

Nu regret ce am scris, insa unele chiar sunt exagerate! Probabil ai observat. Insa, asta nu inseamna ca sunt sadica. Bine, poate uneori, si poate putin, dar ideea principala este ca m-am cam departat de drumul principal. Vreau sa scriu de acum doar lucruri care se leaga de idei pozitive.

Insa, pe parcursul acestor luni am descoperit ceva: oamenii nu se schimba niciodata. Nu ma refer 100% la asta ci doar la faptul ca atunci cand sa zicem esti prost din nastere, oricat te chinui sa devii destept, oricat reusesti, pana la urma se intampla sa revii din nou la 'vechea natura' ca sa spun asa. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, era doar un exemplu mai simplu care se presupune sa fie si amuzant atunci cand iti imaginezi pe cineva :D. Daca esti trist de fel, oricat de multe lucruri vesele ti se intampla e nevoie de doar o singura veste proasta ca sa te darame.

Intr-un fel comportamentul de baza (gen: default) te trage in jos atunci cand iti e mai greu... E ca si cum ai vrea sa crezi in zane... Ti se intampla sa zicem o data un fel de minune si te face sa crezi. Si apoi e nevoie de cateva sa nu se intample ca sa iti pierzi increderea (asta e tot un exemplu a nu se lua de buna).

Am pus 2 melodii la aceasta postare pentru ca prima Carry Your Cross And I'll Carry Mine - Tiamat se potriveste, dupa titlu se intelege, dar m-am gandit ca acest gen de muzica nu e pe placul tuturor, iar a 2-a imi place foarte mult. Se potriveste oarecum si a 2-a, depinde din ce unghi privesti.

Am un citat care nu l-am ascutat niciodata, dar ma tem ca sunt de acord cu ce spune. Nu mai stiu cine l-a scris, il am de mult salvat in calculator. Il vei gasi amuzant si totusi trist...

“Cel mai rau lucru este sa gandesti...cu cat te afunzi mai mult in adancurile sufletului, cu cat esti mai lucid si toate iti apar dureros de clare, cu atat esti mai constient de inutilitatea tuturor actiunilor pe care le infaptuiesti...de asta am nevoie de iluzii..si daca toata viata mea va fi o neintrerupta suferinta, imi voi gasi in amagiri puterea de a rezista...”

Acum depinde de situatie. Nu mereu trebuie sa fie mai rau daca te gandesti mai mult la un lucru... dar cine stie? Am descoperit (nu de curand) ca populatia din Romania e negativista de fel. La ei (adica noi, incercam doar sa privesc de undeva de sus) prima oara e partea goala a paharului si cea plina uneori nu o mai vad, sau nu e. In alte tari, lumea, incearca sa vada intai ce a iesit bun din tot ce li s-a intamplat. Banuiesc ca asta are legatura cu comportamentul de baza... default-ul :)) ...

Una din acele zile...

E una din acele zile in care vrei sa mori sau vrei sa omori. Depinde de situatie sau poate intai vrei sa omori si apoi sa mori. Te-ai plictisit sa fii ipocrit/a? Te inteleg. Stiu ca ti-ai creat un scut, un zid in jurul tau, dar tocmai ce s-a darmat. E una din acele zile in care simti ca toti ti-au tradat increderea. Inainte sa actionezi gandeste-te putin; sigur nu e vina ta?

E una din acele zile in care nu mai deosebesti binele de rau, ca te rogi la Dumnezeu sau la dracu' - tot aia! Iti doresti sa faci dreptate cu propriile puteri sau cel putin sa primesti unele ca sa faci dreptate. Scuze, nu "sa faci dreptate" ci "sa iti faci dreptate". E o oarecare diferenta, nu?

E una din acele zile in care crezi ca daca dai totul dracului o sa se rezolve. Nu iti pasa ce mai pierzi pentru ca oricum totul e deja ca si pierdut. Ce sanse sa mai ai? Ce destin exista? Nu exista. Si daca exista te ceva pe el. Iti doresti sa fii Grimm Reapper si sa iei viata cui iti vine tie. Asta chiar ar fi distractiv, nu? Cel putin ar mai trece timpul si ai mai uita de probleme.

E una din acele zile in care daca ar fi sfarsitul lumii ai aplauda si ai sarii in sus de bucurie. Sau poate ca aici sunt mai multe zile, nu? Nu conteaza asta, oricum mai multi ani de viata ratata nu fac mai mult decat putini ani de o astfel de viata. E prea dur pentru tine? O sfoara gasesti usor. Mai greu e sa o legi bine sa fii sigur/a ca efectul e permanent. :)

E una din acele zile cand sadicismul e ca iubirea. Nu mai e nicio diferenta intre ele. Pana la urma ambele au ceva in comun: sunt pline de pasiune!

--affection turning to tears--
--tears turning to a killing spree--
--trying to escape from prison--
--after being hit by a truck: trying to escape from hell!--
--DON'T MIND ME:D!--

Tu in ce crezi?

Cred in puterea de a schimba lucrurile, intr-o zi mai buna, in persoanele de langa mine si mai cred ca daca ma vor dezamagi sunt gata sa ma prefac ca nu au existat. Chiar daca ma distrug pe dinauntru am puterea sa raman calma. Oricat de rea ar fi situatia, oricat as tipa, oricat m-as consuma am incredere in mine.

Atunci cand ceva nu imi place, ma retrag, si s-ar putea sa nu observi pana ce m-am retras de tot. Apoi nu mai e nimic de facut. Tu esti asa? Sau izbucnesti deodata cand nu iti convine ceva? Cred intr-o lume mai buna desi sunt sigura ca nu o sa gasesc pe strada pe cineva dornic sa ajute doar din dorinta de a ajuta, pe cineva care sa nu fie invidios pe cel de langa el sau pe cineva care sa aiba o inima buna fara sa fi suferit in viata prea mult.

Cred in Dumnezeu, dar il judec. Are multe explicatii sa-mi dea. Nu e obligat sa faca asta, in niciun caz, dar daca e Dumnezeu nu ar trebui sa ma lamureasca? Cred in noroc, dar mi-l fac singura si il alimentez cu sugestii pozitive nu cu ghicitul in carti. Cred in obiecte norocoase(vreo 3 in total probabil) dar daca se intampla ceva rau in ziua cand am unul din ele la mine ma prefac ca nu s-a intamplat nimic. Daca eu vreau ca obiectul "x" sa fie noroc pai E NOROCOS!

Nu cred in iubire adevarata, desi iubesc, nu cred in speranta, desi sper, nu cred in promisiuni si devin usor iritata atunci cand mi se promite ceva. Cuvintele au valoare pentru mine pe loc, apoi se sting odata cu apusul soarelui. Imi place sa am amintiri cu cuvinte frumoase si imi place sa mi le amintesc atunci cand rezulta a nu fi adevarate.

Urasc minciuna si ii detest pe cei care o spun. Nu ma refer aici la ceva fara importanta genul de "bluza de ieri era verde" cand defapt bluza era albastra. Nu ma intereseaza un pic de schimbare care nu are niciun efect sau vreun secret ascuns, care pana la urma nici nu ma priveste.

Cred in sfarsitul lumii, nu de alta, dar in momentul cand o sa realizez ca lumea nu poate fi mai buna e necesar sa fie sterse atata prostie si ura pana nu infecteaza si universul. Nu vreau sa fie ceva prea lung ca sa suferim mult, dar nici ceva prea scurt ca sa nu pot sa ma bucur de eveniment. Ceva de vreo 3-4 zile sa nu zic ca unii prosti inca traiesc. Aici nu ma refer neaparat la persoane pe care le cunosc, ma refer in general la oamenii prosti.

Cred ca Lucifer si Satana sunt 2 persoane/chestii diferite. Satana e un nume urat si pare si el urat. Iar Lucifer pare maidegraba un inger al lui Satana, mai putin rau si mai de treaba (intr-o oarecare masura stupida:D). Nu sunt satanista, doar nu-mi place numele de satana.

Si mai cred in reincarnare. Nu-mi ajunge o singura viata sa fac tot ce vreau. Imi trebuie mai multe pentru ca sa incerc diferite profesii si imi trebuie si o variatie de talente. Nu sunt prea narcisista, dar am momentele mele. The end!

Sinucidere - final sau solutie

Nu vreau sa ma sinucid, dar mi se pare un subiect interesant de discutat. Daca te sinucizi inseamna ca esti las, dar trebuie sa ai curaj sa faci asta (sau sa fii beat, drogat). Totusi a da dovada de curaj facand acest pas inseamna ca tu nu te mai poti bucura de laude, ca “deh” n-o sa mai fii in viata sa ii auzi pe “x” si “y” zicand “ia uite a avut curaj sa se sinucida… incredibil”. Ideea e ca nu e incredibil. Oamenii care incearca sau au reusit mi se par de-a dreptul prosti. Curaj or avea ei, dar inteligenta le lipseste cu desavarsire.

Singura categorie de personae care ar avea dreptul de a se sinucide ca sa zic asa, ar fi cei care au o viata implinita si peste noapte pierd totul si nu mai au posibilitati sa o ia de la capat. Un om de afaceri de success care sa zicem pierde totul peste noapte si care considera ca nu mai are pentru ce trai ar avea oarecum dreptul sa se sinucida. Insa, daca are familie si le face asta celor dragi, atunci iar ajungem la concluzia ca e prost.

In concluzie sinuciderea este finalul, oricum ai analiza situatia. O solutie ar fi doar daca am stii ce e dincolo si daca murim ajungem intr-un loc mai bun in care nu o sa ne lipseasca nimic. Asta sa zicem ca ar fi Raiul. Dar daca ajungi in Iad, ce faci? Viata e un proces complicat de a ajunge la moarte, dar din moment ce ni s-a dat probabil suntem datori sa facem ceva cu ea, ca de exemplu sa invatam sa fim fericiti.

Dincolo de bariere...

As vrea sa pot vedea dincolo de imaginatie, minciuni si zambete false. Sa vad asa cum ar trebui. Atunci cand cineva e suparat si se ascunde in spatele unui zid sa observ chiar daca se ascunde prea bine. Daca nu mi-e prieten poate nu as vrea sa-l ajut, dar as vrea sa prind momentul cand lasa garda jos si arata ce simte cu adevarat.

Vreau sa inteleg lumea din jurul meu. Nu pentru un motiv ca vreau sa-i ajut pe toti, ci pentru ca asa stiu de la ce sa ma astept de la ei. Stiu ca nimeni nu e perfect, dar sa stii dinainte ca cineva o sa te dezamageasca e o chestie mai rara. Atunci cand stii e mai usor... dar cand nu stii, apare vesnica intrebare "de ce?". Asa macar ai avea idee "de ce". Cred.

Totusi nu mi-ar place ca cei din jur sa stie ce e in sufletul meu. Poate intr-o zi nu ma simt prea bine si nu vreau sa arat asta lumii. Poate nu vreau sa fiu intrebata "de ce?", asa cum poate nici ei nu vor... Cine stie cum ar fi mai bine, oare?

Ipocrizia - o arta

Atunci cand nu ai cu cine vorbi, pai nu poti sa vorbesti. Dar tot vorbesti. Si explici. Si nimeni nu intelege nimic. Se prefac ca inteleg, zic ca tine, apoi fac ca ei. Like always. Incerci sa ai rabdare cand defapt vrei sa ii strangi de gat, sa ii mutilezi si apoi sa ii intrebi cu zambetul pe buze: "intelegi ce vreau sa spun?:)" Whatever. Ideea e ca fiecaruia ii place sa faca ce vrea. Ce zice celalalt e total gresit.

E o idee destul de ciudata sa explici cuiva ceva, sa zica ca intelege si apoi sa descoperi (din faptele sale) ca defapt nu a inteles. De ce lumea se preface ca vrea sa asculte, cand defapt nu are chef? Ma enerveaza oamenii ipocriti, si totusi mi se pare interesant sa ii studiez. Sa te prefaci ca iti place ceva atunci cand nu iti place e o arta. Sa te prefaci dragut/a fata de o persoana pentru a te simti tu superior necesita multa munca, un zambet fals care sa para real si o conversatie draguta. Dupa ce ai plecat razi cu prietenii si zici ca ce proasta era persoana aia ca a crezut tot ce i-ai zis. Dar defapt ia-i facut un bine. Pentru ca daca te-ai prefacut indeajuns de bine autnci i-ai facut o zi frumoasa zicandu-i lucruri care vroia sa le auda undeva in adancul ei.

Ipocrizia se manifesta si altfel. Tu esti cel/cea care vrea sa vorbeasca "pe bune" cum se zice, si discuti pe o tema serioasa, iar celalalt pare ca te aproba si dupa ce pleci e ca si cum n-ai fi vorbit niciodata. Sunt pro ipocriziei in anumite cazuri. Atunci cand oamenii cu care discuti chiar merita. Dar cand nu merita de ce sa iti bati joc?Aici deja esti megaipocrit. Si aici e partea unde sunt contra.

Puterea de a ierta

Am citit undeva, nu mai stiu unde, o poveste foarte interesanta. Era un baiat care era foarte nervos si spunea lucruri urate atunci cand se enerva. Intr-o zi tatal sau i-a spus sa bata un cui in usa de cate ori se enerveaza. Peste ceva timp a reusit sa nu mai bata niciun cui. I-a zis tatalui sau si atunci acesta i-a spus acum in fiecare zi in care e calm sa scoata un cui din usa. A trecut ceva timp si a reusit sa scoata toate cuiele. “Tata, uite, le-am scos pe toate!” “Bravo, fiule. Dar vezi cum a ramas usa? Asa se intampla de fiecare data cand tu ranesti pe cineva.”

Cred ca povestea spune subiectul pe care vreau sa-l dezbat. Atunci cand gresesti, desi iti ceri iertare, rana tot ramane. Sunt anumite greseli care intradevar pot fi iertate pe deplin, dar unele ne raman asa in suflet si ne chinuie chiar si dupa ce am iertat persoana care ne-a ranit. Uneori simti ca persoana care a gresit nu merita sa fie iertata, poate pentru ca a gresit de mai multe ori la fel sau a gresit foarte rau si iti este greu sa uiti complet, insa o ierti pentru ca probabil iti este apropiata si te gandesti ca o sansa in plus nu o sa omoare pe nimeni.

Dar defapt acea sansa in plus o sa omoare! O sa omoare lent rabdarea de care dispui, puterea de a ierta si in curand iti va fi greu sa ierti o greseala minora. Nu iti sugerez acum sa nu ierti cand cineva iti greseste, dar incearca sa ii spui povestea de mai sus, stiu eu poate il/o motiveaza intr-un mod pozitiv. Desi... nu ma astept sa functioneze sincer. Cine greseste de mai multe ori, e indeajuns de nepasator cu ceilalti si nu e atent de fiecare data sa nu faca la fel, iar cine greseste grav nu apreciaza ceea ce are, desi faptul ca a fost iertat il poate face sa-si dea seama ca daca nu are grija de ceea ce are, poate pierde acel lucru sau persoana.

Iertarea e o virtute, dar si greseala un pacat, care de multe ori te intrebi cine sufera mai mult, tu – cel/cea care a gresit sau persoana careia i-ai gresit? E ciudat cum ranim pe ceilalti din jur si in acelasi timp ne ranim si pe noi...

Parti pozitive si parti negative=echilibru

(Nu am mai scris de mult pe blog pentru ca mi-a sters postarile cand le-am publicat de vreo 3 ori consecutiv si nu am mai avut chef de blogspot... simplu!)

Fiecare om are partea buna si partea rea. Multi asociaza partea buna cu Dumnezeu si partea rea cu Satana. Ideea e ca sufletul trebuie sa fie intr-un echilibru, si pentru acel echilibru e nevoie de ura, iubire, furie, fericire, lacrimi, toate amestecate pentru a rezulta un suflet implinit. Bineinteles, fericirea trebuie sa fie mai multa decat tristetea, pentru ca noi, oamenii, avem nevoie de multa rasplata pentru momentele dificile. Dupa o saptamana grea in care s-au intamplat multe deodata si am fost stresati, avem nevoie de mult timp ca fim din nou relaxati si sa ne simtim liberi si ca putem face ce ne place in timpul liber, care nu a fost posibil in acea saptamana.

Multi isi dezvolta partea negativa mai mult pentru ca au parte in general de lucruri negative si se obisnuiesc sa gandeasca asa zicand ca viata e oribila. Nu a zis nimeni ca viata va fi usoara indiferent cum gandesti, dar de ce sa iti faci rau propriei persoane cand ai putea sa te ajuti sa te ridici? De ce sa gandesti negativist cand ai putea sa faci loc unui loc frumos, optimist care ar putea sa te ajute intr-o situatie din care poti iesi foarte usor doar gandind optimist.

Toata lumea se preocupa de lucrurile care nu le plac, dar cum ramane cu ce iti place? Ai uitat ce iti place si acum te gandesti la ce nu iti place si cate lucruri urate sunt in lume sau in viata ta? Am o poezie negativista, „De ce” se numeste si doua versuri suna asa „De ce sa mint? De ce sa zbor? De ce sa sper?/ De ce sa uit? De ce sa cred si sa nu pier?” Dupa cum observi aici spun clar „Bha, nu-mi pasa, ok? Eu nu vreau sa lupt pentru ca nu am chef. De ce nu am chef? Viata e de rahat, ce-mi pasa? Pentru ce sa imi pese? Ca sa sufar mai mult?” Ma gandesc ca multi de varsta mea sau mai mici, mai mari gandesc astfel, ca viata nu merita sa te zbati pentru ea. Dar daca gasesti ceva pentru care se merita sa lupti? Daca gasesti pe cineva pentru care se merita sa traiesti? Daca reusesti intr-un domeniu in asa fel incat sa te faca sa te simti implinit multi ani? Daca ai talente care ar putea sa fie apreciate de multa lume si tu dai cu piciorul sanselor succesului tau?

Usi deschise... usi inchise... vise si alte vise!

Vreau sa pictez lumea mea. Dar cum poate un pictor sa picteze ceva atunci cand nu stie cum? Vreau sa cant la chitara viata mea. Dar ce rost are sa vorbesc despre trecut? Vreau sa privesc in viitor si prezent, dar umbra trecutului ma urmareste ca si cum as trai la nesfarsit aceleasi clipe nefericite (macar de m-as fi gandit la lucrurile frumoase din trecut... dar nu, eu trebuie sa ma gandesc la alea rele).

Am ridicat un castel si de jur imprejur rauri, flori frumoase, gradini magice, oameni loiali la palat, ferestre uriase, camere incapatoare si culori pastelate.

De ce nu pot sa ridic un peisaj asa frumos si in realitate? Uneori, si visele mele sunt tragice. Nu stiu de ce. Poate ma inspir prea mult din realitate. Si nu e bine. In general am vise frumoase (ma refer la cele visate cu ochii deschisi), dar alte ori imi place sa dramatizez. Defapt mie intotdeauna mi-a placut sa dramatizez, ar trebui sa termin cu obiceiul asta (e doar unul din obiceiurile mele negative).

Azi eram pe punctul de a renunta la optimism. Dintr-o prostie. Mereu fac asta. La cea mai mica coborare, eu gata: s-a terminat, numai merge, iar am pierdut. Dar nu e asa. Poate ca ma grabesc sa trag concluzii. Defapt mereu fac asta. O sa ii dau o sana vietii sa se revanseze asa cum am eu chef! Ce atata destinul sa te controleze, e cazul sa il controlezi tu! Am gresit eu in multe concluzii despre viata, dar daca toate au fost negative, e cazul sa le las libertate si celor pozitive. Ceva bun trebuie sa iasa, asta daca cred. SI vreau sa cred! E greu, dar e totusi mai bine decat sa fii un pesimist convins-cum am fost eu. Sper ca "am fost" si nu mai sunt.

Oricum e destul de complicat sa fii optimist cand lumea din jurul tau e pesimista. Dar o sa ma tin tare. Fac asta pt ca vreau sa ajung pe culmi ale fericirii pe care nu am mai ajuns pana acum. Viata e scurta si trebuie sa te bucuri de ea. Macar incearca. Prea multe nu ai de pierdut, mai ales daca ai fost obisnuit sa pierzi, acum cand vei incepe sa castigi ti se va parea suupppeer! Probabil te intrebi cand se va intampla asta. Si eu m-am intrebat asta si atunci cand am incetat am inceput sa inteleg cu adevarat. Ai rabdare, numai pune intrebari la fiecare minut.

E ciudat cum batem la usa inchisa din fata noastra de zor, si nu le observam pe celalalte care ne sunt larg deschise chiar la cativa pasi. Nu stiu, poate e descuiata si cea inchisa. Poate am batut degeaba, cand trebuia doar sa apas pe clanta si s-ar fi deschis. Teoria e simpla, dar practica e mai complicata. Aceste fraze nu stiu daca as putea sa le transform in exemple precise, cum ar fi o situatie anume. C'est la vie! Mai avem de invatat multe. Ar fi cazul sa renunt la teorie si sa incep sa visez frumos:)