Ok, facand o analiza rapida a tot ce am scris pana acum trebuie sa recunosc ca ma sperii. Va rog sa ignorati postarile in care vorbesc despre sinucidere, iad, ura si alte chestii asemanatoare. Era ideea sa creez un blog ca sa aduc oamenii pe calea cea buna, adica gandire pozitiva, incredere de sine si respect de sine si fata de ceilalti. Acest scop a cam esuat pentru ca am lasat multe idei negative sa se strecoare.
Nu regret ce am scris, insa unele chiar sunt exagerate! Probabil ai observat. Insa, asta nu inseamna ca sunt sadica. Bine, poate uneori, si poate putin, dar ideea principala este ca m-am cam departat de drumul principal. Vreau sa scriu de acum doar lucruri care se leaga de idei pozitive.
Insa, pe parcursul acestor luni am descoperit ceva: oamenii nu se schimba niciodata. Nu ma refer 100% la asta ci doar la faptul ca atunci cand sa zicem esti prost din nastere, oricat te chinui sa devii destept, oricat reusesti, pana la urma se intampla sa revii din nou la 'vechea natura' ca sa spun asa. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, era doar un exemplu mai simplu care se presupune sa fie si amuzant atunci cand iti imaginezi pe cineva :D. Daca esti trist de fel, oricat de multe lucruri vesele ti se intampla e nevoie de doar o singura veste proasta ca sa te darame.
Intr-un fel comportamentul de baza (gen: default) te trage in jos atunci cand iti e mai greu... E ca si cum ai vrea sa crezi in zane... Ti se intampla sa zicem o data un fel de minune si te face sa crezi. Si apoi e nevoie de cateva sa nu se intample ca sa iti pierzi increderea (asta e tot un exemplu a nu se lua de buna).
Am pus 2 melodii la aceasta postare pentru ca prima Carry Your Cross And I'll Carry Mine - Tiamat se potriveste, dupa titlu se intelege, dar m-am gandit ca acest gen de muzica nu e pe placul tuturor, iar a 2-a imi place foarte mult. Se potriveste oarecum si a 2-a, depinde din ce unghi privesti.
Am un citat care nu l-am ascutat niciodata, dar ma tem ca sunt de acord cu ce spune. Nu mai stiu cine l-a scris, il am de mult salvat in calculator. Il vei gasi amuzant si totusi trist...
“Cel mai rau lucru este sa gandesti...cu cat te afunzi mai mult in adancurile sufletului, cu cat esti mai lucid si toate iti apar dureros de clare, cu atat esti mai constient de inutilitatea tuturor actiunilor pe care le infaptuiesti...de asta am nevoie de iluzii..si daca toata viata mea va fi o neintrerupta suferinta, imi voi gasi in amagiri puterea de a rezista...”
Acum depinde de situatie. Nu mereu trebuie sa fie mai rau daca te gandesti mai mult la un lucru... dar cine stie? Am descoperit (nu de curand) ca populatia din Romania e negativista de fel. La ei (adica noi, incercam doar sa privesc de undeva de sus) prima oara e partea goala a paharului si cea plina uneori nu o mai vad, sau nu e. In alte tari, lumea, incearca sa vada intai ce a iesit bun din tot ce li s-a intamplat. Banuiesc ca asta are legatura cu comportamentul de baza... default-ul :)) ...
Nu vreau sa ma sinucid, dar mi se pare un subiect interesant de discutat. Daca te sinucizi inseamna ca esti las, dar trebuie sa ai curaj sa faci asta (sau sa fii beat, drogat). Totusi a da dovada de curaj facand acest pas inseamna ca tu nu te mai poti bucura de laude, ca “deh” n-o sa mai fii in viata sa ii auzi pe “x” si “y” zicand “ia uite a avut curaj sa se sinucida… incredibil”. Ideea e ca nu e incredibil. Oamenii care incearca sau au reusit mi se par de-a dreptul prosti. Curaj or avea ei, dar inteligenta le lipseste cu desavarsire.
Singura categorie de personae care ar avea dreptul de a se sinucide ca sa zic asa, ar fi cei care au o viata implinita si peste noapte pierd totul si nu mai au posibilitati sa o ia de la capat. Un om de afaceri de success care sa zicem pierde totul peste noapte si care considera ca nu mai are pentru ce trai ar avea oarecum dreptul sa se sinucida. Insa, daca are familie si le face asta celor dragi, atunci iar ajungem la concluzia ca e prost.
In concluzie sinuciderea este finalul, oricum ai analiza situatia. O solutie ar fi doar daca am stii ce e dincolo si daca murim ajungem intr-un loc mai bun in care nu o sa ne lipseasca nimic. Asta sa zicem ca ar fi Raiul. Dar daca ajungi in Iad, ce faci? Viata e un proces complicat de a ajunge la moarte, dar din moment ce ni s-a dat probabil suntem datori sa facem ceva cu ea, ca de exemplu sa invatam sa fim fericiti.
