Se afișează postările cu eticheta existenta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta existenta. Afișați toate postările

luni, 21 mai 2012

"Nu vreau"


Nu stiu cum se intampla... dar de fiecare data cand spun "nu vreau ceva anume" exact lucrul ala se intampla. Si nu e ca si cum mi-as pune toata energia in asta. Sa zicem ca fac un comentariu destul de intamplator unde imi exprim chestiile pe care nu le vreau. Si la ceva timp exact aia se intampla. 

Deci nu vreau o casa cu doua etaje, undeva langa mare, nu vreau o masina sport, etc etc :)) 

Nu stiu exact cum functioneaza lumea, dar universul clar nu stie de cuvantul "nu". In dictionarul lui nu exista aceasta definitie. Din toate exemplele o sa dau doar 2 exemple .. asa mai banale oarecum, dar nu vreau sa intru in cine stie ce detalii ca imi e putin teama sa nu se intample in continuare daca tot le povestesc. Am avut banchetul de a 12-a de curand, si ziceam eu asa ca nu vreau sa fac cu o profa poza, ca nu o suport deloc. Fix cand faceam poze, s-a bagat aia exact langa mine. Nu stiu cum a reusit... si as fi fugit eu de acolo, dar nu puteam.... pentru ca erau colegii in toate partile! Deci, ascunde-te daca poti :)) abia astept sa vad poza sa mai rad putin ironic. Apoi, nu suportam un prof, si tocmai ala a dansat fix unde eram si eu. Cu asta n-am mai zis cu voce tare, dar tot s-a intamplat! Bine, astea sunt asa niste lucruri destul de amuzante, dar se intampla altele mai grave uneori :D.

Ceva imi spune ca nu mi se intampla doar mie lucruri de genul :))

joi, 28 ianuarie 2010

Nimicul absolut


Am fost creati din nimic. Ceea ce gandim reprezinta nimic. Existenta noastra - tot un nimic. Poate ca nu exista destin - e tot nimic. Si poate ca visul acela a insemnat nimic. Si daca nu e nimic, atunci spre ce ma indrept? Ce e in fata mea? Tot nimic. In vise sunt stele, coridoare, lumini, intuneric, pasaje, castele, animale, peisaje, cerul, furtuni, ploaie si in final ce ramane? Nimicul absolut. Unde vreau sa ajung? Dincolo de acest nimic. Dar daca dincolo e tot nimic?



O pulbere de praf se agita in jurul meu. Formeaza asa un vartej melancolic, uscat. Vantul imi sufla cu putere soapte pe care nu le inteleg. El le tot repeta la infinit si se chinuie sa ma faca sa inteleg, dar eu nu inteleg. Unde sunt? In jurul meu ar parea a fi o zona arida. Dar nu e soare. Cerul e intunecat, norii sunt adunati si pare ca in curand o sa inceapa sa ploua. Dar aici e uscat. Nu, nu o sa ploua.



Odata am vrut sa zbor. Acum as vrea sa traiesc vesnic. Dar vantul aici vrea sa zbor, vrea sa ma poarte pe culmi nebanuite. In vis. Dar care vis? Visul a murit de mult. Mai sunt in viata? Nici eu nu mai stiu. Caut disperata o oglinda. Doar ea poate sa-mi reflecte trupul. Si daca am ramas doar un spirit ratacit? Imposibil! Oare?

Ratacind pe aici, cu vantul batandu-mi in fata am descoperit ca exista eternitate. Doar ca se numeste "eternitatea nimicului"; nimicul intradevar este etern. Deodata, am realizat unde sunt. In mijlocul nimicului. Si daca plec de aici ajung undeva? Probabil ca nu.