Citate despre iubire...

Pentru cei care sufera din dragoste sau nu au gasit persoana potrivita va arat niste citate care sunt modificate sau completate de mine. Intai va scriu varianta originala si apoi modificarile mele.

Ca o ploaie in desert ai aparut… Am simtit ca ma pierd intr-un sarut… M-ai facut sa plutesc pe aripi de dor… M-ai facut sa te ador…

-noua varianta: ca o ploaie acida ai aparut, am simtit ca ma pierd intr-un cosmar, m-ai facut sa plang continuu, si tot tu ai pretentzii de la mn :D

Dragostea este ca atunci cand nu vrei sa dormi pentru ca realitatea este cel mai frumos vis…

-gresit! dragostea este ca atunci cand nu vrei sa te mai trezesti caci visul este prea frumos ca sa poti trezi la cruda realitate.

Dragostea este singurul joc care se joaca in 2 si ambii pot castiga, dar asta nu inseamna ca mereu va fi asa.

-aici nu am ce sa modific:|

Undeva, cineva se gandeste la zambetul tau si se bucura de prezenta ta in viata sa…

-da probabil in imaginatia fiecaruia ;)

Nu doresc sa reprezint totul pentru oricine, ci as dori sa insemn ceva pentru cineva anume.

-nici aici nu pot adauga nimic.

M-am gandit ca am tratat doar subiecte gen: iad, sinucidere, ura, ganduri pozitive sau negative, dar de iubirea in sine nu am scris cine stie ce... Poate pentru ca e treaba fiecaruia de a o descoperi si de as face singur pareri asupra ei sau poate pentru ca e ceva personal care nu se discuta pe bloguri decat pe blogurile destinate sa scrie tot felul de povesti de dragoste care se termina urat si te fac sa plangi :)) Oricum am vorbit ceva si de iubire, insa mai demult. Acum scriu doar despre GANDURI POZITIVE care au ca ramuri ganduri negative :D:D:D

Viata=Drumul spre Moarte...

Ce e viata? Viata e o forma complexa de activitati, ganduri, intamplari, persoane care se intersecteaza intre ele intr-un mod care te face sa iti doresti sa mori. Te nasti ca sa mori. Gandesti ca sa esuezi. Razi ca sa plangi. Castigi ca sa pierzi. Te bucuri ca sa te superi. Si tot asa. Urasc viata si ea ma uraste pe mine. Incerc sa gandesc pozitiv, dar ea, nenorocita de viata ma afunda! Ma chinui sa resping gandurile negative, dar sunt atat de placute! Ma linistesc, ma fac sa ma simt ca acasa in orice loc. Ce concluzie stupida am descoperit! Auzi, gandurile negative sa te faca sa te simti acasa! De ce s-au dus toate dracului? Pentru ca eu le-am dat. Si le-as mai da inca de cateva ori! Uite asa!

Odata am spus ca imi doresc ca sa nu mi se fi intamplat nimic bun in viata ca sa pot sa ma sinucid fara regrete. Inca mai sunt de aceeasi parere. In anii trecuti am blestemat ziua in care m-am nascut(avand in vedere ca e in trecut nu imi e frica sa blestem ce are legatura cu el). Acum ceea ce vreau e sa imi implinesc visele, sa numai fie nevoie sa spun ca vreau cat mai mult rau ca sa pot sa pun capat, sa fie bine mereu si sa ma simt implinita sau cel putin sa fiu multumita de mine insami.

Intr-un timp vroiam sa devin emo. Ma gandeam "ce e asa de rau sa fii negativist si sa iti tai venele?(bine partea a 2-a e rea, dar sunt si emo care nu se taie)". In final mi-a trecut ideea ca ma gandeam ca emo sunt cam prosti. Adica nici cand e bine sa nu te bucuri? Nu mergea nici asa. Apoi nu sunt eu genul care sa stea suparata tot timpul. Eu trebuie sa ma prostesc, sa rad chiar si fara motiv, sa fac lumea din jurul meu sa rada.

Am vrut sa devin si satanista. Aici da! Total de acord! Cu bratari cu capete de mort, tepi la gat, cat mai mult negru, rock, metal, ganduri sadice, libertate totala! Cui nu i-ar place? Rock ascult, metal ascult, negru il ador, sadica sunt uneori, dar nu pot sa fiu nici satanista. Am descoperit ca intradevar exista Dumnezeu. Si atunci cand iti doresti ceva si il rogi frumos, te asculta. Spunea cineva ca daca Dumnezeu ne-ar implini toate dorintele ar iesi un dezastru. Si are dreptate. De cate ori nu ne dorim lucruri de care nu avem nevoie sau care chiar mai mult ne incurca?

"Speranta moare ultima!" Pe naiba! Speranta moare prima. Ce te duce mai departe sunt ori: idei despre rau(ca de exemplu sa ii faci cuiva in ciuda ca vei reusi), tupeul, orgoliul, ideea ca ai mai reusit odata in acelasi domeniu, lucru etc., dar niciodata speranta! Nu, asta e o iluzie, o prostie! Uneori si lucrurile rele te pot ajuta in bine. Cand iti doresti ceva e stupid sa zici "sper ca..." mai degraba esti sigur pe tine, mai degraba te minti frumos, mai degraba zici ca daca nu ti le implineste te omori! Asa e mai simplu. Speranta e doar o iluzie, doar un gand ca se poate, dar defapt e imposibil. In unele chestii mai usoare da, poti sa speri, ca altceva practic nici nu ar merge... dar in general speranta e inutila!

O seara de iarna... confuzie...

Am creat blog-ul asta pentru ca am multe de spus si nu stiu cui sa i le spun. Cine sa ma inteleaga? Tu? Cu siguranta nu. Nu-mi pasa oricum. M-ai contrazice la ce am de spus, normal. Nu incerca sa negi. Nu am avut niciodata probleme cu adevarat grave: am toata familia(aproximativ) cu mine, am prieteni, am avut parte de distractii, chestii interesante... nu ma pot plange. Dar conceptul meu despre viata e un pic diferit. Sunt o fire pesimista. Cred ca educatia e de vina. Nu parintii, ci eu. M-am uitat la prea multe telenovele si am tendinta sa dramatizez totul :)) bine, nu chiar totul, dar aproximativ. Acum numai imi plac, dar mi-au ramas in cap niste idei tampite pe care nu stiu cum o sa le scot vreodata.

Apoi am descoperit ca viata nu e ca in filme. In filme se termina frumos, aici nu. Realitatea e cu totul diferita. Am citit carti, sau am incercat(caci nu le-am terminat) de psihologie si de problema asta cu a fi optimist/pesimist cum sa ai succese in viata, in fine, chestii de genul. M-au ajutat pe moment, dar cum am pus cartea jos si am revenit in lumea reala am realizat ca nu e asa de simplu.

Am urmarit un documentar "The Secret", e foarte bine realizat. Ti-l recomand, oricine ai fi. Dar sa nu crezi ca tot ce spune acolo e chiar adevarat. Am sa iti dau un exemplu concret. Acolo spune ca un gand pozitiv are o putere de 1000 de ori mai mare decat un gand negativ, dar nu e adevarat. Poate pentru astia dinafara o fi, pentru ca ei au alta mentalitate, dar pentru romani e putin degeaba :)). Deci fii atent/a un gand negativ daca iti trece fulgerator prin minte se poate implini in urmatoarea clipa, si apoi daca te concentrezi cu pasiune(cum avem noi tendinta sa facem deobicei) pe un gand tot asa negativ stii cate lucruri negative ti se pot intampla? Un gand pozitiv e egal cu 0 in fata unuia negativ si asta pentru ca ne-am obisnuit sa gandim rau ca si cum asa ar trebui sa se intample.

Apoi, o sa zici ca te-ai schimbat de ceva timp si ca ai gandit pozitiv, dar nu s-a intamplat nimic bun pentru tine. Hai sa iti spun un secret: gandurile negative inca te mai urmaresc si o sa fie destul de greu sa scapi de ele de tot, pentru ca in orice situatie rea va trebui sa gandesti pozitiv si sa speri spre bine ca in ceva timp(nu stiu cat) sa se intample mai multe lucruri bune in viata ta si sa nu mai pierzi asa ceva ce pentru altii e foarte usor sa castige. Suntem diferiti, dar cineva spunea odata: mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate.

Inteleg ca visele sunt frumoase si e pacat sa le distrugi dinainte de a se contura putin. Dar ce greu e atunci cand iti intra in vene si apoi se sparg, nu-i asa?(si aici nu fac aluzie la ceva fizic) Visele, vai, ce frumos e sa visezi! Cat as mai visa! Pacat ca visele mele se termina prost oricum. Eu scriu povesti, sunt destul de lungi, ideea e ca toate se termina prost. Ma gandeam la Eminescu, el are niste poezii triste, oare astea nu au influentat viata lui in negativitate? Sunt curioasa insa ce viata a avut Bacovia, care are niste poezii cu adevarat macabre! Le ador, nu pot sa neg... si inspre partea aia ma indrept si eu, dar ma intreb, o sa stiu sa ma opresc inainte sa cad in prapastie? Sau am cazut deja? Mai pot sa ma ridic?

Pe calculator am niste texte... le-am denumit "confesiune de ganduri" sunt strict personale... asa ca nu le voi posta, dar vreau sa zic ca acolo imi exprim sentimentele sincer(ca acum doar ca mult mai exemplificat si fara retineri in anumite chestii) si am constatat ca uneori exagerez... dar in final tot la concluziile alea stupide ajung(care sunt bineinteles negative si nu au un final happy... si care ma deprima evident si care uneori nu au logica, dar alteori le vad ca pe orice zi obisnuita si uneori nu inteleg nici eu, pe cand alteori imi sunt super clare). As vrea sa numai ajung la ele si o sa am grija de asta. Cred. Incerc sa ma tin pe linia de plutire si sa nu mai cad, sau cel putin daca tot cad sa nu fie tepi jos cum sunt mereu.