Dincolo de bariere...

As vrea sa pot vedea dincolo de imaginatie, minciuni si zambete false. Sa vad asa cum ar trebui. Atunci cand cineva e suparat si se ascunde in spatele unui zid sa observ chiar daca se ascunde prea bine. Daca nu mi-e prieten poate nu as vrea sa-l ajut, dar as vrea sa prind momentul cand lasa garda jos si arata ce simte cu adevarat.

Vreau sa inteleg lumea din jurul meu. Nu pentru un motiv ca vreau sa-i ajut pe toti, ci pentru ca asa stiu de la ce sa ma astept de la ei. Stiu ca nimeni nu e perfect, dar sa stii dinainte ca cineva o sa te dezamageasca e o chestie mai rara. Atunci cand stii e mai usor... dar cand nu stii, apare vesnica intrebare "de ce?". Asa macar ai avea idee "de ce". Cred.

Totusi nu mi-ar place ca cei din jur sa stie ce e in sufletul meu. Poate intr-o zi nu ma simt prea bine si nu vreau sa arat asta lumii. Poate nu vreau sa fiu intrebata "de ce?", asa cum poate nici ei nu vor... Cine stie cum ar fi mai bine, oare?

Sentimentul de ura

Eu... da... ce e cu mine? Nu e nimic! Ma gandeam doar asa ca de la un timp tot urasc totul. Urasc iarna, zapada, frigul, ce mi se intampla sau ma mai trezesc uneori zicand: urasc asta! Dar ce e cu atata ura? De unde? Nu o sa imi schimbe nimeni parerea, insa! Ce urasc voi uri pana ma plictisesc si gata! Poate ca fraza aceea simpatica "Come to the dark side, we have cookies:)" si-a facut efectul desi era doar o simpla chestie care cica trebuia sa fie amuzanta si doar atat. But now I am in the dark side...



Oricum eu sunt singura vinovata, eu am ales calea asta. Ce daca e asa multa ura? Imi place sa urasc. Imi place sa zic "urasc ziua asta". Apoi imi plac filmele cu rau, unde raul predomina :X - dar sa aiba o forma interesanta de a se prezenta. Imi place raul "imbracat la costum". Adica sa fie ceva care sa te atraga nu doar raul de a incalca reguli sau de a ucide, in asta numai e nicio placere (decat la psihopati probabil). Mie imi place raul reprezentat ca o arta.




Si muzica pe care o ascult simbolizeaza acest lucru: rock bineinteles dar ma refeream in special in cazul asta la death metal si industrial metal... Cum as putea sa nu ma simt eu bine pe melodia "In Flames - Evil in a closet"? Ce daca are versuri intunecate? Melodia e superba:X! Sau "Simplyd4rk - Wake up, you're dead" wow melodia asta e bestiala! Si multe chestii ce sunt considerate din partea "rea" sunt defapt realitati. Nu ma refer neaparat la melodii, ma refer la tot felul de situatii cu care ne mai confruntam.



In fine, imi place sa urasc! E de-a dreptul incantator! Pentru mine, bineinteles si pe moment! Imi place sa cred ca ingerul meu din partea satanei imi vrea tot binele, pentru ca el stie ca eu le am asa un pic in partea asta pesimista, in partea neagra si ar face orice ca eu sa fiu fericita... doar el e rau si isi permite orice trucuri, si drept vorbing am sa ii si permit! Nu e minunat? Atunci cand te tii de regulile de morala ingerul bun sa te ajute si cand o iei putin pe aratura, poate pentru ca te-ai plictisit sau stiu eu ce idei ai ingerul rau sa iti vina si el in ajutor asta pentru ca isi poate demonstra ura alaturi de tine si tu il poti admira, chiar daca in subconstient!



Ma rog, uneori am impresia ca sunt inconjurata doar de ingeri rai... dar asta e partea a 2-a. Poate ca pana la urma tot ce mi se intampla eu am ales, poate fara sa imi dau seama, a fost o greseala, nu a fost, ce mai conteaza? Pana la urma ma simt bine. Si atunci cand nu merg lucrurile ok, plang un pic, ma enervez un pic si ma ajut de melodiile mele. Falling into darkness >:) - I like how it sounds, but if you fall into dark, that doesn't mean you can't see :> and that makes it more interesting!


Intunericul e asociat cu misterul, pentru ca nu stii ce te asteapta in clipa urmatoare. Dar cui ii pasa de povesti? Traim intr-o tara tampita, cu oameni tampiti, cu o conducere tampita, intr-un mediu tampit si respiram un aer tampit. Ce sanse avem? Eu am preferat sa ma inchid in lumea mea... Da si in lumea mea Dumnezeu e o legenda. Dracul e cel care vine pe pamant. Si stii de ce? Pentru ca uram prea mult si ingerii lui Dumnezeu nu mai pot ajunge in blestemul asta, ei sunt prea puri ca sa se injoseasca pentru niste biete suflete cu trupuri murdare, facute din pamant! Stii cum se spune: din pamant vii si tot in pamant te intorci. Dar de ce dracu' trebuie sa vin din pamant? De ce nu sunt si eu inger sa cunosc lumea dintr-o alta perspectiva, sa am tot ce imi doresc, sa cunosc puterea binelui, puterea viselor? De ce dracu' nu sunt?

Un vis frumos

E o zi ca oricare alta. E joi. Azi am ore stupide si nu am chef sa merg la liceu. E o iarna grea. Afara a nins de nu se poate! Urasc ninsoarea, desi, recunosc ca ieri a fost ceva mai cald si nu a fost chiar asa de rau sa ma trantesc un pic prin zapada. M-am trezit intai la 9.30-soarele era pe cer, dar nu am putut sa ma scol din pat si am adormit din nou. Acum e 10.30 si sincer chiar nu am cel mai mic chef. Incep orele la 12.30, in fine, stau aproape de liceu, nu imi fac probleme, dar mai am niste teme de facut.





In sfarsit le-am terminat! Am inceput sa ma pregatesc deja de plecare, am mancat de pranz (si doar de pranz ca dimineata nu mananc-poate pentru ca ma trezesc deobicei prea tarziu si nu mai am timp sa mananc) si nu stiu de ce mi s-a pus un nod in stomac. Poate ca nu am chef sa vad niste fete ale unor persoane (nu am nimic cu nimeni, dar se pare ca stomacul meu are).

In fine... ajung eu in fata liceului, toate la fel ca intotdeauna, aceleasi gasti stand in aceleasi locuri, aceleasi barfe care se aud, aceleasi persoane care fumeaza cu tigarile in mana. Salut niste colegi si ma indrept spre usa liceului, cand, il vad pe el venind. Ma priveste cu ochii lui fix. Pot sa simt asta de la departare. E imbracat in blugi si un hanorac negru. Are freza facuta, azi e chiar simpatic! A trecut pe langa mine, mi-a zambit si mi-a spus "Hey! Ce faci?". Ametita, m-am uitat in jur sa vad, poate vorbeste cu altcineva, dar nu era nimeni in jur. "Bine"-am spus. "Te grabesti?" m-a intrebat el. "Nu" am raspuns. "Ok, atunci, dupa ore, am inteles ca azi termini la 6 si 20... aa... pot sa vorbesc ceva cu tine?". Am zis ca nu e adevarat, stateam si ma holbam la el cu gura deschisa si ningea si zapada cadea si eu eram complet "out"! "Da, sigur... dar nu e prea tarziu? Adica tu ai terminat acum. Mai e ceva pana atunci." am raspuns. "Da stiu. Eu am ceva treaba prin oras si atunci e perfect sa vorbim." imi zambi el. "Ok atunci." am zis.



Am asteptat sa se termine orele... si in sfarsit! Ma astepta la poarta. Cred ca eram rosie la fata, nu atat de la frig cat eram din cauza lui :D:D Se mai intampla... ;))... Asa si ne-am plimbat un pic, aproape ca uitasem ca era frig. Mi-a vorbit de niste chestii total aiurea... l-a care la un moment dat imi spune:
-Te iubesc!
Ne-am oprit din mers si am ramas iar sa ma holbez la el cu o privire gen "vorbesti serios!?!?!? :O:O omg!" Nu a asteptat prea mult si m-a sarutat... wow!!!





A fost cea mai super zi din viata mea din cate cunosc!










[P.S.: pacat ca a fost doar un vis, si acest "el" hm... nu prea exista :-j incercam sa fiu si eu un pic optimista :X]

"Perfectul" si teoria lui "niciodata"

Nnimic nu e perfect. Si perfect nu e nimic. Din moment ce perfect nu e nimic, inseamna ca perfect e ceva. Dar ce? Oamenii in niciun caz. Trebuie sa fie cate un defect sau mai multe intotdeauna. O situatie? Imposibil. Cum sa fie o situatie perfecta? Trebuie sa existe ceva care sa o strice. Un lucru? Trebuie si el sa aiba un defect din fabricatie sau ceva care nu e perfect.



Atunci ce e perfect? Un vis. Da, un vis e perfect! Ai putea sa il visezi noaptea sau sa ti-l imaginezi, dar poate fi perfect! Si visul acesta daca s-ar implini in realitate sg nu ar mai fi perfect... Dar poate fi aproape perfect... Dar sigur ai sa spui k nu se va implini oricum. Probabil ai dreptate.




In general sunt 2 variante: potzi sa alegi sa visezi si sa speri k poate totusi se va intampla cv ce astepti sau potzi sa te duci dracului. Mai sunt si alte variante, Stiu. Dar majoritatea oamenilor le vad doar pe astea 2. 50% se duc dracului, 30% aleg sa viseze, 20% lupta pt a le fi mai bn dintre care doar 5% sau chiar mai putin stiu si cum sa lupte.





Nu incerc sa conving p nimeni nimic. Doar pe mine. Nu stiu exact ce. N-am pierdut un pic printre ganduri. Un pic cam mult... dar stiu un lucru sigur: n-o sa ma dau batuta, niciodata! Desi se spune "niciodata sa nu spui niciodata" - deja ai zis cuv "niciodata" si fraza se contrazice singura :)) deci pot sa spun "niciodata" cand am chef :) Sper insa sa nu o zik atunci cand nu e cazul :-S ...

Multe din tot ce s-a intamplat numai conteaza, desi odata au contat...