Se afișează postările cu eticheta incredere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta incredere. Afișați toate postările

duminică, 15 iulie 2012

Incredere

 

 Da... increderea este dupa cum bine stiti o comoara. Dar, nu... defapt este cutia Pandorei. Ai deschis-o si vine sfarsitul lumii. Poate nu chair la modul asta atat de exagerat, dar destul de aproape. Si de parca nu asta ar fi tot ... gasesti bucati intregi din viata ta in gura unor oameni ce par a fi "morminte deschise", daca intelegi la ce ma refer.


Prietenii adevarati se gasesc rar, si nu e niciodata ceva sigur, pentru ca oamenii se schimba. De ce se schimba ei in rau, asta nu poate stii decat Dumnezeu; posibil nici el sa nu fie prea sigur. Ceea ce nu inteleg eu este de ce oamenii decid sa spuna secretele altora tocmai unor persoane care nu stiu sa-si tina gura. Da, asta n-am sa inteleg in veci. Cu totii vorbim despre altii, dar de ce tocmai cui nu trebuie? Am inteles, vorbesti cu prietenul/prietena ta cea mai buna, dar de ce cu un necunoscut despre viata altuia? Vorbeste despre viata ta. Si spune-i cui vrei tu. Spune-mi mie, spune-i vecinului de la colt, spune-i tipei bune de la bar, spune-i psihologului, spune-i amantei/amantului, dar sa fii sigur/a ca e despre viata ta.


Oamenii sunt plini de defecte. Si de multe ori, alti oameni se pierd in defectele celorlalti. Efectul de turma e pretutindeni. Probabil te gandesti ca tratez cu mult sarcasm acest subiect, dar sa fim seriosi... unde lipseste amuzamentul complet, chiar si unul macabru, atunci lipseste totul. Increderea e un lucru de baza care ar trebui sa lipseasca de pe aceasta lipsa. Din pacate nu se poate, deci va trebui sa te conformezi cu ceea ce ai, sau sa cauti ceva mai bun. Alegerea e a ta.

duminică, 4 iulie 2010

Tu in ce crezi?


Cred in puterea de a schimba lucrurile, intr-o zi mai buna, in persoanele de langa mine si mai cred ca daca ma vor dezamagi sunt gata sa ma prefac ca nu au existat. Chiar daca ma distrug pe dinauntru am puterea sa raman calma. Oricat de rea ar fi situatia, oricat as tipa, oricat m-as consuma am incredere in mine.

Atunci cand ceva nu imi place, ma retrag, si s-ar putea sa nu observi pana ce m-am retras de tot. Apoi nu mai e nimic de facut. Tu esti asa? Sau izbucnesti deodata cand nu iti convine ceva? Cred intr-o lume mai buna desi sunt sigura ca nu o sa gasesc pe strada pe cineva dornic sa ajute doar din dorinta de a ajuta, pe cineva care sa nu fie invidios pe cel de langa el sau pe cineva care sa aiba o inima buna fara sa fi suferit in viata prea mult.

Cred in Dumnezeu, dar il judec. Are multe explicatii sa-mi dea. Nu e obligat sa faca asta, in niciun caz, dar daca e Dumnezeu nu ar trebui sa ma lamureasca? Cred in noroc, dar mi-l fac singura si il alimentez cu sugestii pozitive nu cu ghicitul in carti. Cred in obiecte norocoase(vreo 3 in total probabil) dar daca se intampla ceva rau in ziua cand am unul din ele la mine ma prefac ca nu s-a intamplat nimic. Daca eu vreau ca obiectul "x" sa fie noroc pai E NOROCOS!

Nu cred in iubire adevarata, desi iubesc, nu cred in speranta, desi sper, nu cred in promisiuni si devin usor iritata atunci cand mi se promite ceva. Cuvintele au valoare pentru mine pe loc, apoi se sting odata cu apusul soarelui. Imi place sa am amintiri cu cuvinte frumoase si imi place sa mi le amintesc atunci cand rezulta a nu fi adevarate.

Urasc minciuna si ii detest pe cei care o spun. Nu ma refer aici la ceva fara importanta genul de "bluza de ieri era verde" cand defapt bluza era albastra. Nu ma intereseaza un pic de schimbare care nu are niciun efect sau vreun secret ascuns, care pana la urma nici nu ma priveste.

Cred in sfarsitul lumii, nu de alta, dar in momentul cand o sa realizez ca lumea nu poate fi mai buna e necesar sa fie sterse atata prostie si ura pana nu infecteaza si universul. Nu vreau sa fie ceva prea lung ca sa suferim mult, dar nici ceva prea scurt ca sa nu pot sa ma bucur de eveniment. Ceva de vreo 3-4 zile sa nu zic ca unii prosti inca traiesc. Aici nu ma refer neaparat la persoane pe care le cunosc, ma refer in general la oamenii prosti.

Cred ca Lucifer si Satana sunt 2 persoane/chestii diferite. Satana e un nume urat si pare si el urat. Iar Lucifer pare maidegraba un inger al lui Satana, mai putin rau si mai de treaba (intr-o oarecare masura stupida:D). Nu sunt satanista, doar nu-mi place numele de satana.

Si mai cred in reincarnare. Nu-mi ajunge o singura viata sa fac tot ce vreau. Imi trebuie mai multe pentru ca sa incerc diferite profesii si imi trebuie si o variatie de talente. Nu sunt prea narcisista, dar am momentele mele. The end!