miercuri, 20 ianuarie 2010

Viata=Drumul spre Moarte...



Ce e viata? Viata e o forma complexa de activitati, ganduri, intamplari, persoane care se intersecteaza intre ele intr-un mod care te face sa iti doresti sa mori. Te nasti ca sa mori. Gandesti ca sa esuezi. Razi ca sa plangi. Castigi ca sa pierzi. Te bucuri ca sa te superi. Si tot asa. Urasc viata si ea ma uraste pe mine. Incerc sa gandesc pozitiv, dar ea, nenorocita de viata ma afunda! Ma chinui sa resping gandurile negative, dar sunt atat de placute! Ma linistesc, ma fac sa ma simt ca acasa in orice loc. Ce concluzie stupida am descoperit! Auzi, gandurile negative sa te faca sa te simti acasa! De ce s-au dus toate dracului? Pentru ca eu le-am dat. Si le-as mai da inca de cateva ori! Uite asa!



Odata am spus ca imi doresc ca sa nu mi se fi intamplat nimic bun in viata ca sa pot sa ma sinucid fara regrete. Inca mai sunt de aceeasi parere. In anii trecuti am blestemat ziua in care m-am nascut(avand in vedere ca e in trecut nu imi e frica sa blestem ce are legatura cu el). Acum ceea ce vreau e sa imi implinesc visele, sa numai fie nevoie sa spun ca vreau cat mai mult rau ca sa pot sa pun capat, sa fie bine mereu si sa ma simt implinita sau cel putin sa fiu multumita de mine insami.




Intr-un timp vroiam sa devin emo. Ma gandeam "ce e asa de rau sa fii negativist si sa iti tai venele?(bine partea a 2-a e rea, dar sunt si emo care nu se taie)". In final mi-a trecut ideea ca ma gandeam ca emo sunt cam prosti. Adica nici cand e bine sa nu te bucuri? Nu mergea nici asa. Apoi nu sunt eu genul care sa stea suparata tot timpul. Eu trebuie sa ma prostesc, sa rad chiar si fara motiv, sa fac lumea din jurul meu sa rada.


Am vrut sa devin si satanista. Aici da! Total de acord! Cu bratari cu capete de mort, tepi la gat, cat mai mult negru, rock, metal, ganduri sadice, libertate totala! Cui nu i-ar place? Rock ascult, metal ascult, negru il ador, sadica sunt uneori, dar nu pot sa fiu nici satanista. Am descoperit ca intradevar exista Dumnezeu. Si atunci cand iti doresti ceva si il rogi frumos, te asculta. Spunea cineva ca daca Dumnezeu ne-ar implini toate dorintele ar iesi un dezastru. Si are dreptate. De cate ori nu ne dorim lucruri de care nu avem nevoie sau care chiar mai mult ne incurca?


"Speranta moare ultima!" Pe naiba! Speranta moare prima. Ce te duce mai departe sunt ori: idei despre rau(ca de exemplu sa ii faci cuiva in ciuda ca vei reusi), tupeul, orgoliul, ideea ca ai mai reusit odata in acelasi domeniu, lucru etc., dar niciodata speranta! Nu, asta e o iluzie, o prostie! Uneori si lucrurile rele te pot ajuta in bine. Cand iti doresti ceva e stupid sa zici "sper ca..." mai degraba esti sigur pe tine, mai degraba te minti frumos, mai degraba zici ca daca nu ti le implineste te omori! Asa e mai simplu. Speranta e doar o iluzie, doar un gand ca se poate, dar defapt e imposibil. In unele chestii mai usoare da, poti sa speri, ca altceva practic nici nu ar merge... dar in general speranta e inutila!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu