Citate despre iubire...

Pentru cei care sufera din dragoste sau nu au gasit persoana potrivita va arat niste citate care sunt modificate sau completate de mine. Intai va scriu varianta originala si apoi modificarile mele.

Ca o ploaie in desert ai aparut… Am simtit ca ma pierd intr-un sarut… M-ai facut sa plutesc pe aripi de dor… M-ai facut sa te ador…

-noua varianta: ca o ploaie acida ai aparut, am simtit ca ma pierd intr-un cosmar, m-ai facut sa plang continuu, si tot tu ai pretentzii de la mn :D

Dragostea este ca atunci cand nu vrei sa dormi pentru ca realitatea este cel mai frumos vis…

-gresit! dragostea este ca atunci cand nu vrei sa te mai trezesti caci visul este prea frumos ca sa poti trezi la cruda realitate.

Dragostea este singurul joc care se joaca in 2 si ambii pot castiga, dar asta nu inseamna ca mereu va fi asa.

-aici nu am ce sa modific:|

Undeva, cineva se gandeste la zambetul tau si se bucura de prezenta ta in viata sa…

-da probabil in imaginatia fiecaruia ;)

Nu doresc sa reprezint totul pentru oricine, ci as dori sa insemn ceva pentru cineva anume.

-nici aici nu pot adauga nimic.

M-am gandit ca am tratat doar subiecte gen: iad, sinucidere, ura, ganduri pozitive sau negative, dar de iubirea in sine nu am scris cine stie ce... Poate pentru ca e treaba fiecaruia de a o descoperi si de as face singur pareri asupra ei sau poate pentru ca e ceva personal care nu se discuta pe bloguri decat pe blogurile destinate sa scrie tot felul de povesti de dragoste care se termina urat si te fac sa plangi :)) Oricum am vorbit ceva si de iubire, insa mai demult. Acum scriu doar despre GANDURI POZITIVE care au ca ramuri ganduri negative :D:D:D

Ignoranta sau inconstienta?

(melodia se numeste Melissa Ritter - Dark as love)

Se spune ca ignoranta este ceva rau. Dar eu cred ca unii confunda ignoranta cu inconstienta. Poti sa ignori ceva ce stii ca nu iti aduce beneficii si poti fi inconstient de ceva care iti aduce beneficii.

Raspunde in sinea ta la cateva intrebari:

1. ignori deoarece consideri ca toata lumea e la fel?

- e adevarat, suntem facuti din acelasi aluat, dar din aluat se fac mai multe prajituri si fiecare prajitura ajunge in farfurii separate si unele dintre ele pe alte mese si in caz ca ti-e foame, scuze:D

2. constientizezi diferenta dintre bine si rau?

- si aici nu ma refer la bine-rai si rau-iad... ma refer la definitiile care le-ai atribuit tu acestor cuvinte...

- nu ma refer la o bariera care desparte negru de alb, caci impreuna formeaza gri si de aici pornesc alte probleme si idei

- stii ce e bine pentru tine? desigur ca nu. cel putin nu in totalitate. se spune ca Dumnezeu nu ne implineste toate dorintele pentru ca unele dintre ele ne-ar face rau. dar ce se intampla cu cele care suntem siguri ca nu ne-ar face rau noua sau altora si nu se implinesc... aici e alta poveste

(cateva intrebari insemnand doar 2... dar acopera o mare parte din subiect... si acum nu e cazul sa te plictisesc cu o gramada de intrebari psihologice, avand in vedere ca nu sunt psiholog si nu imi permit sa ma amestec in domeniu prea tare si apoi nu are rost sa te gandesti ca stii defapt cum esti sau cum nu esti si raspunzi la intrebari doar asa ca sa te simti mai presus... deci 2 sunt deajuns)

Mie imi plac si ignoranta si inconstienta. Sunt amuzante pentru ca te induc in eroare. De exemplu tu ai impresia ca cineva a refuzat o oferta (de lucru, un premiu, ceva important) din inconstienta si e posibil ca acea persoana sa fi ignorat oferta din diverse motive personale (poate ca nu o intereseaza, poate sunt probleme la mijloc, poate stie ceva despre oferta respectiva care ceilalti nu stiu). Apoi persoanele asa zise ignorante sunt luate drept fitoase si tot timpul cu nasul pe sus... dar te-ai gandit ca ele defapt sunt inconstiente?

Pentru probleme exista raspunsuri care uneori nu sunt bune de nimic

Ok, facand o analiza rapida a tot ce am scris pana acum trebuie sa recunosc ca ma sperii. Va rog sa ignorati postarile in care vorbesc despre sinucidere, iad, ura si alte chestii asemanatoare. Era ideea sa creez un blog ca sa aduc oamenii pe calea cea buna, adica gandire pozitiva, incredere de sine si respect de sine si fata de ceilalti. Acest scop a cam esuat pentru ca am lasat multe idei negative sa se strecoare.

Nu regret ce am scris, insa unele chiar sunt exagerate! Probabil ai observat. Insa, asta nu inseamna ca sunt sadica. Bine, poate uneori, si poate putin, dar ideea principala este ca m-am cam departat de drumul principal. Vreau sa scriu de acum doar lucruri care se leaga de idei pozitive.

Insa, pe parcursul acestor luni am descoperit ceva: oamenii nu se schimba niciodata. Nu ma refer 100% la asta ci doar la faptul ca atunci cand sa zicem esti prost din nastere, oricat te chinui sa devii destept, oricat reusesti, pana la urma se intampla sa revii din nou la 'vechea natura' ca sa spun asa. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, era doar un exemplu mai simplu care se presupune sa fie si amuzant atunci cand iti imaginezi pe cineva :D. Daca esti trist de fel, oricat de multe lucruri vesele ti se intampla e nevoie de doar o singura veste proasta ca sa te darame.

Intr-un fel comportamentul de baza (gen: default) te trage in jos atunci cand iti e mai greu... E ca si cum ai vrea sa crezi in zane... Ti se intampla sa zicem o data un fel de minune si te face sa crezi. Si apoi e nevoie de cateva sa nu se intample ca sa iti pierzi increderea (asta e tot un exemplu a nu se lua de buna).

Am pus 2 melodii la aceasta postare pentru ca prima Carry Your Cross And I'll Carry Mine - Tiamat se potriveste, dupa titlu se intelege, dar m-am gandit ca acest gen de muzica nu e pe placul tuturor, iar a 2-a imi place foarte mult. Se potriveste oarecum si a 2-a, depinde din ce unghi privesti.

Am un citat care nu l-am ascutat niciodata, dar ma tem ca sunt de acord cu ce spune. Nu mai stiu cine l-a scris, il am de mult salvat in calculator. Il vei gasi amuzant si totusi trist...

“Cel mai rau lucru este sa gandesti...cu cat te afunzi mai mult in adancurile sufletului, cu cat esti mai lucid si toate iti apar dureros de clare, cu atat esti mai constient de inutilitatea tuturor actiunilor pe care le infaptuiesti...de asta am nevoie de iluzii..si daca toata viata mea va fi o neintrerupta suferinta, imi voi gasi in amagiri puterea de a rezista...”

Acum depinde de situatie. Nu mereu trebuie sa fie mai rau daca te gandesti mai mult la un lucru... dar cine stie? Am descoperit (nu de curand) ca populatia din Romania e negativista de fel. La ei (adica noi, incercam doar sa privesc de undeva de sus) prima oara e partea goala a paharului si cea plina uneori nu o mai vad, sau nu e. In alte tari, lumea, incearca sa vada intai ce a iesit bun din tot ce li s-a intamplat. Banuiesc ca asta are legatura cu comportamentul de baza... default-ul :)) ...

Una din acele zile...

E una din acele zile in care vrei sa mori sau vrei sa omori. Depinde de situatie sau poate intai vrei sa omori si apoi sa mori. Te-ai plictisit sa fii ipocrit/a? Te inteleg. Stiu ca ti-ai creat un scut, un zid in jurul tau, dar tocmai ce s-a darmat. E una din acele zile in care simti ca toti ti-au tradat increderea. Inainte sa actionezi gandeste-te putin; sigur nu e vina ta?

E una din acele zile in care nu mai deosebesti binele de rau, ca te rogi la Dumnezeu sau la dracu' - tot aia! Iti doresti sa faci dreptate cu propriile puteri sau cel putin sa primesti unele ca sa faci dreptate. Scuze, nu "sa faci dreptate" ci "sa iti faci dreptate". E o oarecare diferenta, nu?

E una din acele zile in care crezi ca daca dai totul dracului o sa se rezolve. Nu iti pasa ce mai pierzi pentru ca oricum totul e deja ca si pierdut. Ce sanse sa mai ai? Ce destin exista? Nu exista. Si daca exista te ceva pe el. Iti doresti sa fii Grimm Reapper si sa iei viata cui iti vine tie. Asta chiar ar fi distractiv, nu? Cel putin ar mai trece timpul si ai mai uita de probleme.

E una din acele zile in care daca ar fi sfarsitul lumii ai aplauda si ai sarii in sus de bucurie. Sau poate ca aici sunt mai multe zile, nu? Nu conteaza asta, oricum mai multi ani de viata ratata nu fac mai mult decat putini ani de o astfel de viata. E prea dur pentru tine? O sfoara gasesti usor. Mai greu e sa o legi bine sa fii sigur/a ca efectul e permanent. :)

E una din acele zile cand sadicismul e ca iubirea. Nu mai e nicio diferenta intre ele. Pana la urma ambele au ceva in comun: sunt pline de pasiune!

--affection turning to tears--
--tears turning to a killing spree--
--trying to escape from prison--
--after being hit by a truck: trying to escape from hell!--
--DON'T MIND ME:D!--

Tu in ce crezi?

Cred in puterea de a schimba lucrurile, intr-o zi mai buna, in persoanele de langa mine si mai cred ca daca ma vor dezamagi sunt gata sa ma prefac ca nu au existat. Chiar daca ma distrug pe dinauntru am puterea sa raman calma. Oricat de rea ar fi situatia, oricat as tipa, oricat m-as consuma am incredere in mine.

Atunci cand ceva nu imi place, ma retrag, si s-ar putea sa nu observi pana ce m-am retras de tot. Apoi nu mai e nimic de facut. Tu esti asa? Sau izbucnesti deodata cand nu iti convine ceva? Cred intr-o lume mai buna desi sunt sigura ca nu o sa gasesc pe strada pe cineva dornic sa ajute doar din dorinta de a ajuta, pe cineva care sa nu fie invidios pe cel de langa el sau pe cineva care sa aiba o inima buna fara sa fi suferit in viata prea mult.

Cred in Dumnezeu, dar il judec. Are multe explicatii sa-mi dea. Nu e obligat sa faca asta, in niciun caz, dar daca e Dumnezeu nu ar trebui sa ma lamureasca? Cred in noroc, dar mi-l fac singura si il alimentez cu sugestii pozitive nu cu ghicitul in carti. Cred in obiecte norocoase(vreo 3 in total probabil) dar daca se intampla ceva rau in ziua cand am unul din ele la mine ma prefac ca nu s-a intamplat nimic. Daca eu vreau ca obiectul "x" sa fie noroc pai E NOROCOS!

Nu cred in iubire adevarata, desi iubesc, nu cred in speranta, desi sper, nu cred in promisiuni si devin usor iritata atunci cand mi se promite ceva. Cuvintele au valoare pentru mine pe loc, apoi se sting odata cu apusul soarelui. Imi place sa am amintiri cu cuvinte frumoase si imi place sa mi le amintesc atunci cand rezulta a nu fi adevarate.

Urasc minciuna si ii detest pe cei care o spun. Nu ma refer aici la ceva fara importanta genul de "bluza de ieri era verde" cand defapt bluza era albastra. Nu ma intereseaza un pic de schimbare care nu are niciun efect sau vreun secret ascuns, care pana la urma nici nu ma priveste.

Cred in sfarsitul lumii, nu de alta, dar in momentul cand o sa realizez ca lumea nu poate fi mai buna e necesar sa fie sterse atata prostie si ura pana nu infecteaza si universul. Nu vreau sa fie ceva prea lung ca sa suferim mult, dar nici ceva prea scurt ca sa nu pot sa ma bucur de eveniment. Ceva de vreo 3-4 zile sa nu zic ca unii prosti inca traiesc. Aici nu ma refer neaparat la persoane pe care le cunosc, ma refer in general la oamenii prosti.

Cred ca Lucifer si Satana sunt 2 persoane/chestii diferite. Satana e un nume urat si pare si el urat. Iar Lucifer pare maidegraba un inger al lui Satana, mai putin rau si mai de treaba (intr-o oarecare masura stupida:D). Nu sunt satanista, doar nu-mi place numele de satana.

Si mai cred in reincarnare. Nu-mi ajunge o singura viata sa fac tot ce vreau. Imi trebuie mai multe pentru ca sa incerc diferite profesii si imi trebuie si o variatie de talente. Nu sunt prea narcisista, dar am momentele mele. The end!

Sinucidere - final sau solutie

Nu vreau sa ma sinucid, dar mi se pare un subiect interesant de discutat. Daca te sinucizi inseamna ca esti las, dar trebuie sa ai curaj sa faci asta (sau sa fii beat, drogat). Totusi a da dovada de curaj facand acest pas inseamna ca tu nu te mai poti bucura de laude, ca “deh” n-o sa mai fii in viata sa ii auzi pe “x” si “y” zicand “ia uite a avut curaj sa se sinucida… incredibil”. Ideea e ca nu e incredibil. Oamenii care incearca sau au reusit mi se par de-a dreptul prosti. Curaj or avea ei, dar inteligenta le lipseste cu desavarsire.

Singura categorie de personae care ar avea dreptul de a se sinucide ca sa zic asa, ar fi cei care au o viata implinita si peste noapte pierd totul si nu mai au posibilitati sa o ia de la capat. Un om de afaceri de success care sa zicem pierde totul peste noapte si care considera ca nu mai are pentru ce trai ar avea oarecum dreptul sa se sinucida. Insa, daca are familie si le face asta celor dragi, atunci iar ajungem la concluzia ca e prost.

In concluzie sinuciderea este finalul, oricum ai analiza situatia. O solutie ar fi doar daca am stii ce e dincolo si daca murim ajungem intr-un loc mai bun in care nu o sa ne lipseasca nimic. Asta sa zicem ca ar fi Raiul. Dar daca ajungi in Iad, ce faci? Viata e un proces complicat de a ajunge la moarte, dar din moment ce ni s-a dat probabil suntem datori sa facem ceva cu ea, ca de exemplu sa invatam sa fim fericiti.

Dincolo de bariere...

As vrea sa pot vedea dincolo de imaginatie, minciuni si zambete false. Sa vad asa cum ar trebui. Atunci cand cineva e suparat si se ascunde in spatele unui zid sa observ chiar daca se ascunde prea bine. Daca nu mi-e prieten poate nu as vrea sa-l ajut, dar as vrea sa prind momentul cand lasa garda jos si arata ce simte cu adevarat.

Vreau sa inteleg lumea din jurul meu. Nu pentru un motiv ca vreau sa-i ajut pe toti, ci pentru ca asa stiu de la ce sa ma astept de la ei. Stiu ca nimeni nu e perfect, dar sa stii dinainte ca cineva o sa te dezamageasca e o chestie mai rara. Atunci cand stii e mai usor... dar cand nu stii, apare vesnica intrebare "de ce?". Asa macar ai avea idee "de ce". Cred.

Totusi nu mi-ar place ca cei din jur sa stie ce e in sufletul meu. Poate intr-o zi nu ma simt prea bine si nu vreau sa arat asta lumii. Poate nu vreau sa fiu intrebata "de ce?", asa cum poate nici ei nu vor... Cine stie cum ar fi mai bine, oare?

Ipocrizia - o arta

Atunci cand nu ai cu cine vorbi, pai nu poti sa vorbesti. Dar tot vorbesti. Si explici. Si nimeni nu intelege nimic. Se prefac ca inteleg, zic ca tine, apoi fac ca ei. Like always. Incerci sa ai rabdare cand defapt vrei sa ii strangi de gat, sa ii mutilezi si apoi sa ii intrebi cu zambetul pe buze: "intelegi ce vreau sa spun?:)" Whatever. Ideea e ca fiecaruia ii place sa faca ce vrea. Ce zice celalalt e total gresit.

E o idee destul de ciudata sa explici cuiva ceva, sa zica ca intelege si apoi sa descoperi (din faptele sale) ca defapt nu a inteles. De ce lumea se preface ca vrea sa asculte, cand defapt nu are chef? Ma enerveaza oamenii ipocriti, si totusi mi se pare interesant sa ii studiez. Sa te prefaci ca iti place ceva atunci cand nu iti place e o arta. Sa te prefaci dragut/a fata de o persoana pentru a te simti tu superior necesita multa munca, un zambet fals care sa para real si o conversatie draguta. Dupa ce ai plecat razi cu prietenii si zici ca ce proasta era persoana aia ca a crezut tot ce i-ai zis. Dar defapt ia-i facut un bine. Pentru ca daca te-ai prefacut indeajuns de bine autnci i-ai facut o zi frumoasa zicandu-i lucruri care vroia sa le auda undeva in adancul ei.

Ipocrizia se manifesta si altfel. Tu esti cel/cea care vrea sa vorbeasca "pe bune" cum se zice, si discuti pe o tema serioasa, iar celalalt pare ca te aproba si dupa ce pleci e ca si cum n-ai fi vorbit niciodata. Sunt pro ipocriziei in anumite cazuri. Atunci cand oamenii cu care discuti chiar merita. Dar cand nu merita de ce sa iti bati joc?Aici deja esti megaipocrit. Si aici e partea unde sunt contra.

Puterea de a ierta

Am citit undeva, nu mai stiu unde, o poveste foarte interesanta. Era un baiat care era foarte nervos si spunea lucruri urate atunci cand se enerva. Intr-o zi tatal sau i-a spus sa bata un cui in usa de cate ori se enerveaza. Peste ceva timp a reusit sa nu mai bata niciun cui. I-a zis tatalui sau si atunci acesta i-a spus acum in fiecare zi in care e calm sa scoata un cui din usa. A trecut ceva timp si a reusit sa scoata toate cuiele. “Tata, uite, le-am scos pe toate!” “Bravo, fiule. Dar vezi cum a ramas usa? Asa se intampla de fiecare data cand tu ranesti pe cineva.”

Cred ca povestea spune subiectul pe care vreau sa-l dezbat. Atunci cand gresesti, desi iti ceri iertare, rana tot ramane. Sunt anumite greseli care intradevar pot fi iertate pe deplin, dar unele ne raman asa in suflet si ne chinuie chiar si dupa ce am iertat persoana care ne-a ranit. Uneori simti ca persoana care a gresit nu merita sa fie iertata, poate pentru ca a gresit de mai multe ori la fel sau a gresit foarte rau si iti este greu sa uiti complet, insa o ierti pentru ca probabil iti este apropiata si te gandesti ca o sansa in plus nu o sa omoare pe nimeni.

Dar defapt acea sansa in plus o sa omoare! O sa omoare lent rabdarea de care dispui, puterea de a ierta si in curand iti va fi greu sa ierti o greseala minora. Nu iti sugerez acum sa nu ierti cand cineva iti greseste, dar incearca sa ii spui povestea de mai sus, stiu eu poate il/o motiveaza intr-un mod pozitiv. Desi... nu ma astept sa functioneze sincer. Cine greseste de mai multe ori, e indeajuns de nepasator cu ceilalti si nu e atent de fiecare data sa nu faca la fel, iar cine greseste grav nu apreciaza ceea ce are, desi faptul ca a fost iertat il poate face sa-si dea seama ca daca nu are grija de ceea ce are, poate pierde acel lucru sau persoana.

Iertarea e o virtute, dar si greseala un pacat, care de multe ori te intrebi cine sufera mai mult, tu – cel/cea care a gresit sau persoana careia i-ai gresit? E ciudat cum ranim pe ceilalti din jur si in acelasi timp ne ranim si pe noi...

Parti pozitive si parti negative=echilibru

(Nu am mai scris de mult pe blog pentru ca mi-a sters postarile cand le-am publicat de vreo 3 ori consecutiv si nu am mai avut chef de blogspot... simplu!)

Fiecare om are partea buna si partea rea. Multi asociaza partea buna cu Dumnezeu si partea rea cu Satana. Ideea e ca sufletul trebuie sa fie intr-un echilibru, si pentru acel echilibru e nevoie de ura, iubire, furie, fericire, lacrimi, toate amestecate pentru a rezulta un suflet implinit. Bineinteles, fericirea trebuie sa fie mai multa decat tristetea, pentru ca noi, oamenii, avem nevoie de multa rasplata pentru momentele dificile. Dupa o saptamana grea in care s-au intamplat multe deodata si am fost stresati, avem nevoie de mult timp ca fim din nou relaxati si sa ne simtim liberi si ca putem face ce ne place in timpul liber, care nu a fost posibil in acea saptamana.

Multi isi dezvolta partea negativa mai mult pentru ca au parte in general de lucruri negative si se obisnuiesc sa gandeasca asa zicand ca viata e oribila. Nu a zis nimeni ca viata va fi usoara indiferent cum gandesti, dar de ce sa iti faci rau propriei persoane cand ai putea sa te ajuti sa te ridici? De ce sa gandesti negativist cand ai putea sa faci loc unui loc frumos, optimist care ar putea sa te ajute intr-o situatie din care poti iesi foarte usor doar gandind optimist.

Toata lumea se preocupa de lucrurile care nu le plac, dar cum ramane cu ce iti place? Ai uitat ce iti place si acum te gandesti la ce nu iti place si cate lucruri urate sunt in lume sau in viata ta? Am o poezie negativista, „De ce” se numeste si doua versuri suna asa „De ce sa mint? De ce sa zbor? De ce sa sper?/ De ce sa uit? De ce sa cred si sa nu pier?” Dupa cum observi aici spun clar „Bha, nu-mi pasa, ok? Eu nu vreau sa lupt pentru ca nu am chef. De ce nu am chef? Viata e de rahat, ce-mi pasa? Pentru ce sa imi pese? Ca sa sufar mai mult?” Ma gandesc ca multi de varsta mea sau mai mici, mai mari gandesc astfel, ca viata nu merita sa te zbati pentru ea. Dar daca gasesti ceva pentru care se merita sa lupti? Daca gasesti pe cineva pentru care se merita sa traiesti? Daca reusesti intr-un domeniu in asa fel incat sa te faca sa te simti implinit multi ani? Daca ai talente care ar putea sa fie apreciate de multa lume si tu dai cu piciorul sanselor succesului tau?

Usi deschise... usi inchise... vise si alte vise!

Vreau sa pictez lumea mea. Dar cum poate un pictor sa picteze ceva atunci cand nu stie cum? Vreau sa cant la chitara viata mea. Dar ce rost are sa vorbesc despre trecut? Vreau sa privesc in viitor si prezent, dar umbra trecutului ma urmareste ca si cum as trai la nesfarsit aceleasi clipe nefericite (macar de m-as fi gandit la lucrurile frumoase din trecut... dar nu, eu trebuie sa ma gandesc la alea rele).

Am ridicat un castel si de jur imprejur rauri, flori frumoase, gradini magice, oameni loiali la palat, ferestre uriase, camere incapatoare si culori pastelate.

De ce nu pot sa ridic un peisaj asa frumos si in realitate? Uneori, si visele mele sunt tragice. Nu stiu de ce. Poate ma inspir prea mult din realitate. Si nu e bine. In general am vise frumoase (ma refer la cele visate cu ochii deschisi), dar alte ori imi place sa dramatizez. Defapt mie intotdeauna mi-a placut sa dramatizez, ar trebui sa termin cu obiceiul asta (e doar unul din obiceiurile mele negative).

Azi eram pe punctul de a renunta la optimism. Dintr-o prostie. Mereu fac asta. La cea mai mica coborare, eu gata: s-a terminat, numai merge, iar am pierdut. Dar nu e asa. Poate ca ma grabesc sa trag concluzii. Defapt mereu fac asta. O sa ii dau o sana vietii sa se revanseze asa cum am eu chef! Ce atata destinul sa te controleze, e cazul sa il controlezi tu! Am gresit eu in multe concluzii despre viata, dar daca toate au fost negative, e cazul sa le las libertate si celor pozitive. Ceva bun trebuie sa iasa, asta daca cred. SI vreau sa cred! E greu, dar e totusi mai bine decat sa fii un pesimist convins-cum am fost eu. Sper ca "am fost" si nu mai sunt.

Oricum e destul de complicat sa fii optimist cand lumea din jurul tau e pesimista. Dar o sa ma tin tare. Fac asta pt ca vreau sa ajung pe culmi ale fericirii pe care nu am mai ajuns pana acum. Viata e scurta si trebuie sa te bucuri de ea. Macar incearca. Prea multe nu ai de pierdut, mai ales daca ai fost obisnuit sa pierzi, acum cand vei incepe sa castigi ti se va parea suupppeer! Probabil te intrebi cand se va intampla asta. Si eu m-am intrebat asta si atunci cand am incetat am inceput sa inteleg cu adevarat. Ai rabdare, numai pune intrebari la fiecare minut.

E ciudat cum batem la usa inchisa din fata noastra de zor, si nu le observam pe celalalte care ne sunt larg deschise chiar la cativa pasi. Nu stiu, poate e descuiata si cea inchisa. Poate am batut degeaba, cand trebuia doar sa apas pe clanta si s-ar fi deschis. Teoria e simpla, dar practica e mai complicata. Aceste fraze nu stiu daca as putea sa le transform in exemple precise, cum ar fi o situatie anume. C'est la vie! Mai avem de invatat multe. Ar fi cazul sa renunt la teorie si sa incep sa visez frumos:)

Ganduri pozitive

Daca vrei sa ti se intample lucruri bune ar trebui sa gandesti pozitiv, nu? Ai incercat asa pentru o perioada de timp mai indelungata? Chiar merge... asta daca stii cum sa gandesti. Pana la urma ce rost are sa pornesti o lupta de la premisa "o sa pierd" ? Asta iti doresti, asta vei primi. Totul e simplu. Trebuie sa stii doar ce ii ceri vietii. Daca o urasti nu stiu daca ai sa ajungi undeva. Eu incerc sa invat sa o iubesc. Sau cel putin s-o respect, ca pana la iubire mai e muuuuult!



As schimba multe in viata mea. Am pornit pe un drum acum, presarat cu soare, dimineti frumoase, scuturi de otel pentru lupta si o idee pozitiva cum ca o sa reusesc. Dar cat o sa pot s-o tin asa? La infinit, in niciun caz, caci mi-e mult mai simplu sa gandesc negativ, sa zic ca nu se poate decat sa zic "lasa ca poate o sa mearga". Cu totii trebuie sa facem anumite sacrificii. Eu trebuie sa imi sacrific negativismul. Parca nu suna asa rau, nu? In fond, am de castigat.



Exista multe teorii cu privire la o viata plina de succese. Eu o sa mi le creez pe ale mele. Degeaba citesc carti cu fraze pozitive daca ele nu ma ajuta, si daca intradevar ar ajuta atunci nu stiu sa le pun in aplicare. Teoria nu prea se potriveste cu practica. Ceea ce acum zic ca e bun maine voi gasi argumente sa zic ca nu merge si invers. In final, e doar o lupta cu mine si eu. Si "eu" ala care gandeste negativ a castigat de atatea ori, are atatea medalii de aur, argint ce vrei tu la negativism incat mi s-a acrit. Desi "eu" pozitiv e mai slab, nu se lasa niciodata, iar celalalt "eu" castiga tocmai pt ca lasa totul balta. E mai simplu sa o lasi balta decat sa o duci pana la capat, nu?



Cand cazi, trebuie sa te ridici. Dar de ce dracu' trebuie sa cazi? Ce esti impiedicat? Viata are urcusuri si coborasuri. Si de ce puii mei nu pot sa merg pe autostrada? Unde e drumul drept? Trebuie neaparat sa traversez munti si dealuri? Norocul ti-l faci cu mana ta. Dami-l putin, te rog, sa-l modelez frumos. Viata are cursul pe care i l-ai dai tu. Dati-mi o foarfeca(nu e ceea ce crezi), am nevoie sa tai niste boscheti si buruieni.



Imi place sa contrazic o multime de teorii si ajung sa cred in cele mai ciudate. Viata e ca o piesa de teatru. Trebuie sa iti joci bine rolul si sa nu uiti replicile. Nu conteaza cine esti: cersetorul de la colt, doamna aristocrata care are alergie la par de pisica, vreun visator lunatic care spune numai prostii sau nebunul scapat de la sanatoriu. La sfarsit, daca toata lumea aplauda ai castigat, orice rol ai juca.

Lumea mea... o accept sau nu?

Spun ca vreau sa zbor, sa cunosc o alta latura a lumii, una frumoasa, una plina de culori. Dar cum as putea sa fac asta cand eu m-am lipit de negrul meu, de partea mea intunecata? Cum pot sa cunosc noi orizonturi cand eu nu renunt la orizontul meu, unde soarele numai rasare decat ca sa apuna imediat?

Am atatea lucruri de spus, de facut, dar cand vreau sa fac ceva... nu fac nimic. Stau si privesc in alta parte, ma gandesc la alte lucruri fara sens. De ce bat pasul pe loc? De ce nu pornesc corabia cu panzele sus? Si sa bata vantul si sa ma duca departe? Poate ca sentimentul de a explora alte lumi ma inspaimanta... Poate e mai frumos universul meu, poate imi place, in final.

Sau poate singura solutie ar fi reincarnarea. Dar cum poate exista o solutie in care nu cred? Cine as vrea sa fiu oare? Poate ca alt corp si alta viata nu ar schimba cu nimic gandurile mele. Poate ma insel. As vrea sa dispar... sa fiu una cu noaptea, sau cu soarele, sau cu vreo stea. Sa fiu o forma de viata mai ciudata care traieste, dar nu traieste, realizeaza ceea ce o inconjoara, dar defapt nu realizeaza. Ma crezi nebuna, stiu asta. Dar vezi tu, nu-mi pasa. Pentru ca orice ai zice eu extrag din cuvintele tale doar ce imi place.

Si poate am sa rad cand nu e nimic de ras, si poate am sa plang cand nu e de plans. Dar ce iti pasa tie ce fac eu? Tie nu iti pasa, tu esti asa un trecator, un suflet care citeste si pleaca mai departe. Cu ce te-ar deranja pe tine ce spun eu aici? E un discurs plictisitor, din care in final, iti dai seama ca a fost degeaba. Am ajuns de unde am plecat. Se mai intampla uneori:). Am inceput cu o fraza lipsita de sens(pentru tine e posibil) si am incheiat cu o fraza ciudata. Running blind... running blind!

Ce e iubirea?

Iubirea... Ce e iubirea? Tu stii? De multe ori am incercat sa ii dau o definie complexa dar mi-am dat seama cu cat repetam mai mult definitia cu atat intelegeam mai putin. M-am gandit asa: iubirea e un complex de alte sentimente, stari de spirit si alte chestii(bucurie, simpatie, tristete, fericire, lacrimi, tandrete, ura, minciuni, acte de eroism etc); cand iubesti fericirea persoanei respective trebuie sa fie fericirea ta. Dar aceasta definitie e total gresita. Cand iubesti esti egoist: vrei persoana doar pentru tine, da tii la fericirea ei, dar daca nu e cu tine putin iti pasa ca se intelege mai bine cu altcineva, decat cu tine.



Probabil daca mi-ai arata ca ma iubesti nu te-as crede, pentru ca in final nu stiu ce e aia "iubire" si nu as stii daca e iubire. Cand spun "te iubesc" poate ca defapt nu iubesc si e ceva asemanator. Dar daca nu stiu ce e iubirea si nu stii ce e iubirea cum putem sa iubim?




Exista mai multe feluri de iubire: pentru muzica, obiecte, familie, prieteni, iubit/a, dar cum le diferentiezi? Care e diferenta intre ele? Asa daca stai sa te gandesti e acelasi lucru "ii iubesc pe In Flames", "iubesc jocul asta", "mami, te iubesc", "stii... iubitule... te iubesc!". Toate expresiile astea contin te iubesc... Dar iubirile astea sunt atat de diferite intre ele. Dar de ce? Care sunt diferentele? Poti sa imi spui? Nu poti sa spui decat ca iubirea de muzica difera de iubirea de mama. Dar prin ce? Poti exprima in cuvinte? Poate ca asta e problema. Iubirea nu are o definitie exacta, poti sa fii egoist in a iubi, sau din contra, foarte darnic, iubirea difera de la persoana la persoana.



Si cum sa cred eu ca ma iubesti, daca eu iubesc altfel? Si cum sa crezi tu ca eu te iubesc, atunci cand eu percep iubirea diferit? Ce e iubirea pana la urma? O forma extraterestra de sentiment? :)) nici chiar. Poate ca insa misterul de a nu stii ce e acest "ceva" o face interesanta. Poate daca am stii cu precizie ni s-ar parea banala si lipsita de importanta. Dar ea reprezinta totul! Pentru mine doar anumite iubiri reprezinta totul, restul nimic. Si pana la urma ce e totul sau nimic? Doar atat. Un tot si un nimic si o iubire printre ele.

Optimism

Ca sa fii optimist iti trebuie toata puterea posibila. Pentru un ex-pesimist este indradevar foarte greu, pentru ca gandurile negative inca mai bantuie si daca nu ele propriu-zise, atunci puterea celor din trecut inca iti mai afecteaza viata.



Sa stii ca nu exista nicio atza de care sa te poti agata atunci cand treci printr-o situatie dificila. Nu cauta solutii de la altii, pentru ca nu ti le vor da. Ei isi rezolva problemele altfel si poate nu se potriveste cu stilul tau. Trebuie sa te bazezi pe tine in primul rand si apoi prietenii. Pentru ca tu stii cel mai bine de ce ai nevoie, chiar daca nu o spui, chiar daca acest gand nu a prins inca cuvinte.


Nu trebuie sa renunti la ganduri pozitive nicio clipa, pentru ca atunci cand tu te gandesti la rau, tot rau ti se va intampla incontinuare. Stiu ca e greu, dar vrei sa te afunzi mai tare in prastie sau sa incerci sa iesi din ea in sfarsit?

Poate nu intelegi ce vreau sa iti spun exact, dar sa fii pesimist inseamna sa iti folosesti energia degeaba, pe povesti urate, pe ganduri idioate, pe idei triste, pe situatii din viitor din ce in ce mai mizerabile. Iti place? Ca mie mi-a placut mult timp. Inca mai am momente in care m-as arunca mai adanc in prapastie de buna voie. Se pare ca e mult mai usor sa gandesti negativ decat pozitiv. Sigur zici dupa ce ai gandit pozitiv si ti s-a intamplat ceva rau ca nu de asta depinde viata. Dar exact de asta depinde! Doar ca gandurile negative le spui cu asa o pasiune incat au mai mare puterea decat cele pozitive, si putine pe deasupra din viata ta.




Nu stiu, poate ca ar trebui sa renunti. Dar daca renunti nu te intorci tot de unde ai plecat? Iti place sa te invarti in cerc? Ca eu m-am saturat. Asa ca m-am gandit sa-mi fac un drum drept. Nu e usor, n-a zis nimeni ca o sa fie, dar cel putin e alt drum, unul diferit fata de celelalte, si o sa incerc sa nu o iau pe aratura:))



Depinde de gandurile tale. Totul! Ai sa vezi ca daca ar exista o perioada in care sa gandesti foarte mult pozitiv, si negativul sa inceapa sa isi piarda din putere abia atunci vor incepe sa ti se intample lucruri bune si or sa o tina in lant, dar trebuie sa ai mereu un motiv ca sa poti sa gandesti pozitiv. Gaseste-l! Chiar daca stii ca nu e adevarat, nu trebuie sa crezi, trebuie doar sa simti, sa stii ca asa va fi, chiar daca in sinea ta zici "Ce draq ma pacalesc..." dar o fraza simpatica suna cam asa "Mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate." :)

A little part from hell

Si ma aflu aici. In iad. Flacari in jurul meu? Nu. E un pod lung, nu-i pot zari celalalt capat. Nu are nicio sfoara de care sa ma pot sprijini. E din lemn, probabil e putrezit aproape. In jos e... gol... foarte gol... se vede o ceata care acopera ce e jos... in final jos nu poate fi decat moarte.

Mi-am facut curaj si am pasit pe prima scandura. S-a auzit un scartait oribil. Nu pentru ca scartaia asa de tare, ci pentru ca zgomotul ala s-a auzit in creierul meu si s-a multiplicat de atatea ori incat m-a zgariat oribil. Din instinct mi-am dus mainile la urechi. Am pasit pe a 2-a scandura. Nu s-a mai auzit niciun zgomot. Am tot mers, cred ca ajunsesem aproape la jumatate, sau cel putin lau n sfert, cand deodata podul a inceput sa se balangane. La inceput mi-am pierdut echilibrul un pic, dar apoi parca un vant invizibil, care nu il simteam misca podul din ce in ce mai tare. In cateva secunde n-am mai simtit nicio scandura sub picioare. Cadeam in gol.

Ceata devenea din ce in ce mai deasa, dupa care brusc toata imaginea s-a clarificat si puteam sa vad pamantul, sau cel putin ceva care ar fi trebuit sa semene a pamant. Jos erau tepi. Probabil de un metru, probabil aveau mai mult, dar erau foarte ascutiti, iar eu eram in cadere libera. Parca abia asteptam sa ii ating, sa ii imbratisez. Dar nu! Vroiam sa fug cat mai departe. Imposibil. Ma indreptam in jos hotarata, dar in acelasi timp contra vointei mele.

Am cazut. Am luat tepii in primire. Mi-au sfasiat trupul. Am murit. Dar cum se poate sa mori in iad, atunci cand esti deja mort din moment ce ai ajuns acolo? Sau poate ca in iad poti sa mori de 1000 de ori si mai mult chiar, si te trezesti mereu din acelasi loc din care pleci de fiecare data, fara sa iti amintesti ca ai mai murit de cateva ori.

This is hell. And worse. This is just the beginning.

Sentimentul de ura

Eu... da... ce e cu mine? Nu e nimic! Ma gandeam doar asa ca de la un timp tot urasc totul. Urasc iarna, zapada, frigul, ce mi se intampla sau ma mai trezesc uneori zicand: urasc asta! Dar ce e cu atata ura? De unde? Nu o sa imi schimbe nimeni parerea, insa! Ce urasc voi uri pana ma plictisesc si gata! Poate ca fraza aceea simpatica "Come to the dark side, we have cookies:)" si-a facut efectul desi era doar o simpla chestie care cica trebuia sa fie amuzanta si doar atat. But now I am in the dark side...



Oricum eu sunt singura vinovata, eu am ales calea asta. Ce daca e asa multa ura? Imi place sa urasc. Imi place sa zic "urasc ziua asta". Apoi imi plac filmele cu rau, unde raul predomina :X - dar sa aiba o forma interesanta de a se prezenta. Imi place raul "imbracat la costum". Adica sa fie ceva care sa te atraga nu doar raul de a incalca reguli sau de a ucide, in asta numai e nicio placere (decat la psihopati probabil). Mie imi place raul reprezentat ca o arta.




Si muzica pe care o ascult simbolizeaza acest lucru: rock bineinteles dar ma refeream in special in cazul asta la death metal si industrial metal... Cum as putea sa nu ma simt eu bine pe melodia "In Flames - Evil in a closet"? Ce daca are versuri intunecate? Melodia e superba:X! Sau "Simplyd4rk - Wake up, you're dead" wow melodia asta e bestiala! Si multe chestii ce sunt considerate din partea "rea" sunt defapt realitati. Nu ma refer neaparat la melodii, ma refer la tot felul de situatii cu care ne mai confruntam.



In fine, imi place sa urasc! E de-a dreptul incantator! Pentru mine, bineinteles si pe moment! Imi place sa cred ca ingerul meu din partea satanei imi vrea tot binele, pentru ca el stie ca eu le am asa un pic in partea asta pesimista, in partea neagra si ar face orice ca eu sa fiu fericita... doar el e rau si isi permite orice trucuri, si drept vorbing am sa ii si permit! Nu e minunat? Atunci cand te tii de regulile de morala ingerul bun sa te ajute si cand o iei putin pe aratura, poate pentru ca te-ai plictisit sau stiu eu ce idei ai ingerul rau sa iti vina si el in ajutor asta pentru ca isi poate demonstra ura alaturi de tine si tu il poti admira, chiar daca in subconstient!



Ma rog, uneori am impresia ca sunt inconjurata doar de ingeri rai... dar asta e partea a 2-a. Poate ca pana la urma tot ce mi se intampla eu am ales, poate fara sa imi dau seama, a fost o greseala, nu a fost, ce mai conteaza? Pana la urma ma simt bine. Si atunci cand nu merg lucrurile ok, plang un pic, ma enervez un pic si ma ajut de melodiile mele. Falling into darkness >:) - I like how it sounds, but if you fall into dark, that doesn't mean you can't see :> and that makes it more interesting!


Intunericul e asociat cu misterul, pentru ca nu stii ce te asteapta in clipa urmatoare. Dar cui ii pasa de povesti? Traim intr-o tara tampita, cu oameni tampiti, cu o conducere tampita, intr-un mediu tampit si respiram un aer tampit. Ce sanse avem? Eu am preferat sa ma inchid in lumea mea... Da si in lumea mea Dumnezeu e o legenda. Dracul e cel care vine pe pamant. Si stii de ce? Pentru ca uram prea mult si ingerii lui Dumnezeu nu mai pot ajunge in blestemul asta, ei sunt prea puri ca sa se injoseasca pentru niste biete suflete cu trupuri murdare, facute din pamant! Stii cum se spune: din pamant vii si tot in pamant te intorci. Dar de ce dracu' trebuie sa vin din pamant? De ce nu sunt si eu inger sa cunosc lumea dintr-o alta perspectiva, sa am tot ce imi doresc, sa cunosc puterea binelui, puterea viselor? De ce dracu' nu sunt?

Black Roses

The Rasmus, trupa care canta alternative, originara din Finlanda. Ii ador! Melodia asta, "Black Roses" m-a facut sa le iau toate melodiile. Am fost adepta acestor versuri. "Life is like a boat in a bottle"- da! Am vazut viata ca o barca intr-o sticla mult timp. Si m-am simtit sufocata de peretii sticlei. Am vazut multimea cum ma privea. Isi lipeau degetele de sticla. Iar eu strigam, dar ei nu ma auzeau. Am incercat sa comunic prin semne, dar ei nu ma intelegeau. Am simtit ca nu o sa mai pot vreodata sa ies de acolo.



"Day by day it only gets harder"- adevarat si trist, atunci cand esti pesimist! Day by day it only gets darker, you must know how to see in the dark, or you can close your eyes and try to guide yourself with your soul, your power.



"When you're sad and no one knows it/ I'll send you black roses... Ten black roses!" Mi-am imaginat un baiat imbracat in negru trimitandu-mi 10 trandafiri negri de cate ori eram suparata. Vai, si cati trandafiri negri am mai primit! Nici nu iti inchipui tu. Versurile astea mi-au alimentat asa de mult pesimismul si totodata iluziile sinistre.

"Far away we wait for each other"- ca deobicei o poveste de dragoste neimplinita, unde cei 2 indragostiti sunt separati de distanta, un vis frumos, un vis dureros, un vis fara rost, atat a fost. Eu am adaptat la versiunea mea: fiecare poveste de iubire care defapt nici nu prea a fost cu iubire, daca stau sa analizez mai bine totul. Nu cred in destin pentru ca nu mi s-a intamplat niciodata nimic care sa ma faca sa cred ca lucrurile sunt mai mult decat niste banale coincidente care sunt doar coincidente.




"I'm still on that road to nowhere"- la acest vers nu am imaginat nimic. Pentru ca in acest vers ma regasesc complet. Pornesc mereu din nimic spre nimic.

"Kiss yourself for me in the mirror"- m-am imaginat imbracata intr-o rochie neagra, machiata cu negru pe la ochi pupandu-mi reflexia intr-o oglinda care se afla intr-o camera obscura, cu un pat in spatele meu. In momentul in care sarut reflexia in oglinda se afiseaza o imagine a mea schimbata: am ochii rosii, sunt un demon, afara tuna si fulgera si intr-o lumina a fulgerului pot sa vad intruchiparea raului din mine.

"Don't lose your faith/ Share another night with me"- de aici incepe partea frumoasa. Pentru ca aceste versuri mereu imi dau putere si ma fac sa ma gandesc ca pe langa toate obstacolele din cale trebuie sa trec mai departe pentru ca ma asteapta cineva la capatul tunelului. Sunt sigura ca nu ma asteapta nimeni, dar intr-un mod ineplixabil eu stiu ca ma asteapta cineva totusi, desi nu pot sa cred.

Atunci cand sunt foarte trista, imi imaginez ca ma protejeaza un inger blestemat, care desi are multe defecte nu vrea sa mi se intample ceva rau si face pentru mine orice ca eu sa ma simt bine si sa fiu fericita. Asta imi da puteri intotdeauna! My angel of darkness!

Din rau in bine, sinistru, dar pozitiv.

Hello everyone! Most people say that I am insaneeeeee!!! Oh, but they are right!!!!!!! I really am!!!!!!!!! Madness is power! I think... :D

Ok, sa incepem si sa las deoparte ideea de nebunie momentan. Sau cel putin sa incerc. Din majoritatea postarilor mele se poate denota ca viata e un cum ii spune... acel lucru pe care animalele il fac atunci... cand... ei, bine, atunci cand au nevoia de a merge la baie, sau in cutiuta cu nisip, sau langa un gard, sau langa stalpul de langa casa. In fine asa se poate observa ca vad eu cel putin viata, asta daca nu te-am convins si pe tine.



Ideea e ca am gasit solutie pentru aceasta viata! Una sinistra dar totusi optimista, ce-i drept! Am descoperit de ceva timp ca a fi rau nu inseamna neaparat a si face rau. Raul poate fi folosit in scopuri bune. De exemplu mania asta a mea cu vampiri. M-am uitat la filme cu vampiri, seriale, poate de mai multe ori, ideea e ca de cate ori le urmaresc prind putere. Ascult muzica de la Korn, respectiv melodiile "Forsaken", "System" si "Slept so long". Toate sunt soundtrack-uri din filmul Queen of the damned (inspirat din cartea "Regina Damnatilor" de Anne Rice - al 3-lea volum din Cronicile Vampirilor). Sa revin la subiect totusi. Melodiile astea imi dau puteri! Ma fac sa ma simt bine, desi ele vorbesc despre creaturi care sug sange, despre moarte pe mine ma fac sa am o parere buna despre mine, sa ma consider imortala! Nu sunt, bineinteles ca nu, toate sunt iluzii, dar aceste iluzii aduc lucruri bune, desi pornesc din rau. Pentru ca asa cum te vezi, se spune, asa te vad si ceilalalti. Daca te subestimezi, la fel vor face si ceilalti cu tine: te vor subestima. E bine sa ai o parere pozitiva despre propria persoana si sa incerci sa cauti metode proprii de a-ti face una. Eu ti-am dat exemplul meu. Asta ma face pe mine sa ma simt plina de forta, gata sa inving orice obstacol, sa trec peste toate greutatile, sa ajung la linia de sosire si sa fiu prima pe linie!

A fi nebun inseamna a fi fericit! Dar toate isi au pretul lor. Traim intr-o lume in care povestile sunt iluzii, fantezii. Dar eu cred ca undeva in univers exista o lume paralela unde povestile noastre, pe care le inventam, pe care le citim, acolo ele sunt adevarate! Si daca ele sunt adevarate atunci inseamna ca oamenii aceia trec prin mai multe experiente, transformari, minuni, blesteme! Si chiar daca nu cred nimic din toate astea sper in secret sa pot ajunge acolo odata.

Eu insami scriu povesti. Defapt nu povesti. Romane si nuvele. Aproape le-am terminat(la nuvele ma refer, ca romanul pe care l-am inceput e abia la inceput). Ideea e ca am visat personajele din roman(pe acesta mi-am concentrat atentia cel mai mult). Am simtit ca au prins viata. Si nu pentru ca le-am visat, ci pentru ca am stiut asta de mult. Nu de cand am inceput romanul, mai de curand. L-am inceput prin august 2009. Acum ar fi cateva luni. Am scris aproximativ vreo 100 de pagini de word, si personajele mele au trecut prin multe. Si nu le simt pe toate vii. Nu. Simt doar cateva. Sunt acele personaje principale care eu simt ca ele traiesc in lumea asta. Si intr-o zi am sa le vad si ele or sa ma intrebe: de unde stiai povestea noastra? Iar eu am sa le raspund: nu am nici cea mai vaga idee.

Sunt multe lucruri care as vrea sa existe, visez sa ajung acolo vreodata, dar nu cred in ele. Nu stiu cum e posibil asa ceva. E ca si cum as vrea sa ajung intr-o lume care nu exista-pentru ca nu cred in ea. Dar eu stiu ca exista. Nu stiu de unde. Poate din subconstient, poate din nebunie, poate dintr-o imaginatie dezvoltata, dar eu stiu ca exista! Poate n-am sa cred niciodata in zane, in vampiri, in oameni care zboara, in unicorni, in extraterestri care sunt prietenosi cu mine, dar eu stiu de undeva ca exista.

Tot ce e rau poate fi transformat in bine si invers. M-am hotarat sa-mi folosesc energia negativa pentru scopuri bune, sau cel putin benefice >:) Atunci cand am nervi de exemplu, am sa ma uit in oglinda si am sa-mi folosesc sinistrul pentru a ma lauda si a-mi face astfel o stare de spirit pozitiva. Probabil nu intelegi ce spun. Dar uite un exemplu. Sa zicem ca m-a enervat cineva. Atunci ma uit frumos intr-o oglinda cu o privire din aia demonica(dar nu foarte demonica incat sa par posedata) si i-as spune reflexiei mele "Tu esti atat de frumoasa. De ce sa iti faci nervi pentru cineva care nu merita? Gandeste-te numai un pic! Ai puteri pe care altii nu le au! Poti trai mai mult si mai bine decat ti-ai imaginat vreodata. Esti speciala. De ce sa iti consumi viata cu nimicuri? Desi, daca e vorba de timp, draga mea, da-mi voie sa iti spun ca ai mult timp la dispozitie, asa ca poti face orice iti pofteste inima, bineinteles tinand cont de niste coduri morale, sa nu o luam prea tare razna din cauza libertatii. Deci o sa fie bine. Sunt sigura ca azi vei avea parte de o supriza... placuta!"

Deci cam asta ar fi povestea cu transformarea raului in bine. In cazul in care dracii sunt prea multi pune-ti un joc shooter si impusca la monstri pana numai poti. Am practicat asta de multe ori. Chiar functioneaza. Poti sa te gandesti ca monstrii de un fel sunt o anumita persoana, altii alta persoana si tot asa. Sau poti sa te gandesti ca persoana pe care o urasti reprezinta tot raul din plansa si trebuie DISTRUS! Dar sa revenim la ideea de a fi buni. E sinistra ideea asta a mea, dar totusi pozitiva, nu-i asa?