Puterea de a ierta

Am citit undeva, nu mai stiu unde, o poveste foarte interesanta. Era un baiat care era foarte nervos si spunea lucruri urate atunci cand se enerva. Intr-o zi tatal sau i-a spus sa bata un cui in usa de cate ori se enerveaza. Peste ceva timp a reusit sa nu mai bata niciun cui. I-a zis tatalui sau si atunci acesta i-a spus acum in fiecare zi in care e calm sa scoata un cui din usa. A trecut ceva timp si a reusit sa scoata toate cuiele. “Tata, uite, le-am scos pe toate!” “Bravo, fiule. Dar vezi cum a ramas usa? Asa se intampla de fiecare data cand tu ranesti pe cineva.”

Cred ca povestea spune subiectul pe care vreau sa-l dezbat. Atunci cand gresesti, desi iti ceri iertare, rana tot ramane. Sunt anumite greseli care intradevar pot fi iertate pe deplin, dar unele ne raman asa in suflet si ne chinuie chiar si dupa ce am iertat persoana care ne-a ranit. Uneori simti ca persoana care a gresit nu merita sa fie iertata, poate pentru ca a gresit de mai multe ori la fel sau a gresit foarte rau si iti este greu sa uiti complet, insa o ierti pentru ca probabil iti este apropiata si te gandesti ca o sansa in plus nu o sa omoare pe nimeni.

Dar defapt acea sansa in plus o sa omoare! O sa omoare lent rabdarea de care dispui, puterea de a ierta si in curand iti va fi greu sa ierti o greseala minora. Nu iti sugerez acum sa nu ierti cand cineva iti greseste, dar incearca sa ii spui povestea de mai sus, stiu eu poate il/o motiveaza intr-un mod pozitiv. Desi... nu ma astept sa functioneze sincer. Cine greseste de mai multe ori, e indeajuns de nepasator cu ceilalti si nu e atent de fiecare data sa nu faca la fel, iar cine greseste grav nu apreciaza ceea ce are, desi faptul ca a fost iertat il poate face sa-si dea seama ca daca nu are grija de ceea ce are, poate pierde acel lucru sau persoana.

Iertarea e o virtute, dar si greseala un pacat, care de multe ori te intrebi cine sufera mai mult, tu – cel/cea care a gresit sau persoana careia i-ai gresit? E ciudat cum ranim pe ceilalti din jur si in acelasi timp ne ranim si pe noi...

Parti pozitive si parti negative=echilibru

(Nu am mai scris de mult pe blog pentru ca mi-a sters postarile cand le-am publicat de vreo 3 ori consecutiv si nu am mai avut chef de blogspot... simplu!)

Fiecare om are partea buna si partea rea. Multi asociaza partea buna cu Dumnezeu si partea rea cu Satana. Ideea e ca sufletul trebuie sa fie intr-un echilibru, si pentru acel echilibru e nevoie de ura, iubire, furie, fericire, lacrimi, toate amestecate pentru a rezulta un suflet implinit. Bineinteles, fericirea trebuie sa fie mai multa decat tristetea, pentru ca noi, oamenii, avem nevoie de multa rasplata pentru momentele dificile. Dupa o saptamana grea in care s-au intamplat multe deodata si am fost stresati, avem nevoie de mult timp ca fim din nou relaxati si sa ne simtim liberi si ca putem face ce ne place in timpul liber, care nu a fost posibil in acea saptamana.

Multi isi dezvolta partea negativa mai mult pentru ca au parte in general de lucruri negative si se obisnuiesc sa gandeasca asa zicand ca viata e oribila. Nu a zis nimeni ca viata va fi usoara indiferent cum gandesti, dar de ce sa iti faci rau propriei persoane cand ai putea sa te ajuti sa te ridici? De ce sa gandesti negativist cand ai putea sa faci loc unui loc frumos, optimist care ar putea sa te ajute intr-o situatie din care poti iesi foarte usor doar gandind optimist.

Toata lumea se preocupa de lucrurile care nu le plac, dar cum ramane cu ce iti place? Ai uitat ce iti place si acum te gandesti la ce nu iti place si cate lucruri urate sunt in lume sau in viata ta? Am o poezie negativista, „De ce” se numeste si doua versuri suna asa „De ce sa mint? De ce sa zbor? De ce sa sper?/ De ce sa uit? De ce sa cred si sa nu pier?” Dupa cum observi aici spun clar „Bha, nu-mi pasa, ok? Eu nu vreau sa lupt pentru ca nu am chef. De ce nu am chef? Viata e de rahat, ce-mi pasa? Pentru ce sa imi pese? Ca sa sufar mai mult?” Ma gandesc ca multi de varsta mea sau mai mici, mai mari gandesc astfel, ca viata nu merita sa te zbati pentru ea. Dar daca gasesti ceva pentru care se merita sa lupti? Daca gasesti pe cineva pentru care se merita sa traiesti? Daca reusesti intr-un domeniu in asa fel incat sa te faca sa te simti implinit multi ani? Daca ai talente care ar putea sa fie apreciate de multa lume si tu dai cu piciorul sanselor succesului tau?