Ganduri pozitive

Daca vrei sa ti se intample lucruri bune ar trebui sa gandesti pozitiv, nu? Ai incercat asa pentru o perioada de timp mai indelungata? Chiar merge... asta daca stii cum sa gandesti. Pana la urma ce rost are sa pornesti o lupta de la premisa "o sa pierd" ? Asta iti doresti, asta vei primi. Totul e simplu. Trebuie sa stii doar ce ii ceri vietii. Daca o urasti nu stiu daca ai sa ajungi undeva. Eu incerc sa invat sa o iubesc. Sau cel putin s-o respect, ca pana la iubire mai e muuuuult!



As schimba multe in viata mea. Am pornit pe un drum acum, presarat cu soare, dimineti frumoase, scuturi de otel pentru lupta si o idee pozitiva cum ca o sa reusesc. Dar cat o sa pot s-o tin asa? La infinit, in niciun caz, caci mi-e mult mai simplu sa gandesc negativ, sa zic ca nu se poate decat sa zic "lasa ca poate o sa mearga". Cu totii trebuie sa facem anumite sacrificii. Eu trebuie sa imi sacrific negativismul. Parca nu suna asa rau, nu? In fond, am de castigat.



Exista multe teorii cu privire la o viata plina de succese. Eu o sa mi le creez pe ale mele. Degeaba citesc carti cu fraze pozitive daca ele nu ma ajuta, si daca intradevar ar ajuta atunci nu stiu sa le pun in aplicare. Teoria nu prea se potriveste cu practica. Ceea ce acum zic ca e bun maine voi gasi argumente sa zic ca nu merge si invers. In final, e doar o lupta cu mine si eu. Si "eu" ala care gandeste negativ a castigat de atatea ori, are atatea medalii de aur, argint ce vrei tu la negativism incat mi s-a acrit. Desi "eu" pozitiv e mai slab, nu se lasa niciodata, iar celalalt "eu" castiga tocmai pt ca lasa totul balta. E mai simplu sa o lasi balta decat sa o duci pana la capat, nu?



Cand cazi, trebuie sa te ridici. Dar de ce dracu' trebuie sa cazi? Ce esti impiedicat? Viata are urcusuri si coborasuri. Si de ce puii mei nu pot sa merg pe autostrada? Unde e drumul drept? Trebuie neaparat sa traversez munti si dealuri? Norocul ti-l faci cu mana ta. Dami-l putin, te rog, sa-l modelez frumos. Viata are cursul pe care i l-ai dai tu. Dati-mi o foarfeca(nu e ceea ce crezi), am nevoie sa tai niste boscheti si buruieni.



Imi place sa contrazic o multime de teorii si ajung sa cred in cele mai ciudate. Viata e ca o piesa de teatru. Trebuie sa iti joci bine rolul si sa nu uiti replicile. Nu conteaza cine esti: cersetorul de la colt, doamna aristocrata care are alergie la par de pisica, vreun visator lunatic care spune numai prostii sau nebunul scapat de la sanatoriu. La sfarsit, daca toata lumea aplauda ai castigat, orice rol ai juca.

Libertate - vreau sa fiu libera ca pasarea cerului!

Vreau sa evadez! Vreau sa ma pierd de lume pe o insula pustie, fara calculator, fara internet, doar cu o coliba din lemn destul de incapatoare pentru o persoana, cu o bucatarie modesta si o camera cu un pat moale. In jurul meu vreau sa fie multa verdeata, multi copaci, flori si plante de tot felul. Sa imi gasesc mancare cu usurinta, sa fie mereu cald... Sa am cateva haine pe care sa le spal intr-un rau din apropiere, cu apa limpede si care sa curga dintr-un munte de undeva din nord. In zilele ploioase sa ies afara si sa alerg prin ploaie, pe plaja in picioarele goale. Sa ma bucur de natura si sa uit de existenta lumii, sa fiu doar eu cu mine. Sa am hartie si pix sa pot sa imi scriu idei oricand simt nevoia sau sa fac conversatii imaginare cu extraterestri. Sa fiu libera ca pasarea cerului si sa nu fiu invidioasa cand vad un pescarus zburand sus pe cer. Sa fiu aproape de soare si noaptea, de luna. Sa stau intinsa pe iarba proaspata, sa simt miros de salcie si sa inumar stelele incercand sa recunosc vreo constelatie cunoscuta sau sa atribui forme proprii imaginatiei mele cerului plin de stele. In noptile ploioase sa stau in coliba privind la geam cum cad picaturile si sa privesc oceanul din apropiere. Sa ma chinui sa-mi fac o barca din lemn si de fiecare data sa se scufunde si sa ma enervez dupa care sa rad de propria mea naivitate. Dupa o luna sa gasesc un animal care sa-mi fie devotat, sa fie ceva asemanator cu o felina sau un caine pufos si mare cu ochi albastri sau verzi. Sa-mi tina companie cam vreun an asa. Dupa care nu sunt sigura daca as schimba modul asta de trai. O sa ma bucur de inconjurul naturii in fiecare zi, voi zambi cand afara va fi soare, voi alerga prin ploaie si voi fi cu adevarat fericita! N-am nevoie de ei, ipocritii societatii si de conceptiile lor tampite despre lume, nu am nevoie de politica lor nedreapta si de falsele lor sentimente! Nu am nevoie de nimeni! Doar de mine si un animal. Si sa fie cald. Si sa pot sa traiesc. Atat. E de ajuns. Cred totusi ca oamenii nu au fost vreodata fericiti cu adevarat. Insulele pustii cu cate un om care nu vrea sa plece de acolo sunt doar in filme sau jocuri. Realitatea e cu totul diferita. Ma gandeam la indieni, ei traiesc in natura, dar trebuie sa omoare pentru carne si sunt sigura ca nu au o comunitate de care sunt complet mandri si nu si-ar schimba in niciun fel modul de trai. Vreau sa ma bucur de rasarit si de apus, vreau sa gust din vantul plin de mirosul florilor si sa simt ca traiesc, sa nu fie nimeni in preajma mea, astfel nu vor exista conflicte si voi putea face ce doresc fara sa ma gandesc la nimeni... Totul ar fi perfect, pacat ca nu va fi niciodata adevarat. Lucrurile perfecte nu exista. Dar poti sa visezi incontinuare. Nu ca ar schimba cu ceva realitatea sau problemele si nervii de zi cu zi, dar e o solutie temporara care este placuta tuturor. Sa visezi e o arta! Visele tale pot fi placute pentru ceilalti, le pot aduce buna dispozitie, doar ca pe tine te vor intrista mereu in final, pentru ca visele raman vise. Ar fi prea frumos ca sa fie adevarate, nu-i asa? Imi place sa vorbesc, sa povestesc, si in final sa nu spun nimic. E refugiul meu contra societatii. Uneori, incep prin a-mi exprima opiniile adevarate, dar continui prin a-l deruta pe cel cu care vorbesc incat numai stie ce vreau si ce nu vreau defapt. Cateodata ma pierd si eu. Dar un lucru e sigur: imi place sa visez, si oricat de idioata ar fi viata visele nu o sa mi le ia nimeni, pentru ca doar eu am dreptul sa le omor, sa le reinvii, sa le strivesc, sa le dau speranta. Sunt propria mea stapana. Factorii din jur care influenteaza visul sunt doar slujitorii, eu sunt cea care ia deciziile in final. Poate gresesc cu un lucru: visez prea mult. Opreste-ma daca poti!