Din rau in bine, sinistru, dar pozitiv.

Hello everyone! Most people say that I am insaneeeeee!!! Oh, but they are right!!!!!!! I really am!!!!!!!!! Madness is power! I think... :D

Ok, sa incepem si sa las deoparte ideea de nebunie momentan. Sau cel putin sa incerc. Din majoritatea postarilor mele se poate denota ca viata e un cum ii spune... acel lucru pe care animalele il fac atunci... cand... ei, bine, atunci cand au nevoia de a merge la baie, sau in cutiuta cu nisip, sau langa un gard, sau langa stalpul de langa casa. In fine asa se poate observa ca vad eu cel putin viata, asta daca nu te-am convins si pe tine.



Ideea e ca am gasit solutie pentru aceasta viata! Una sinistra dar totusi optimista, ce-i drept! Am descoperit de ceva timp ca a fi rau nu inseamna neaparat a si face rau. Raul poate fi folosit in scopuri bune. De exemplu mania asta a mea cu vampiri. M-am uitat la filme cu vampiri, seriale, poate de mai multe ori, ideea e ca de cate ori le urmaresc prind putere. Ascult muzica de la Korn, respectiv melodiile "Forsaken", "System" si "Slept so long". Toate sunt soundtrack-uri din filmul Queen of the damned (inspirat din cartea "Regina Damnatilor" de Anne Rice - al 3-lea volum din Cronicile Vampirilor). Sa revin la subiect totusi. Melodiile astea imi dau puteri! Ma fac sa ma simt bine, desi ele vorbesc despre creaturi care sug sange, despre moarte pe mine ma fac sa am o parere buna despre mine, sa ma consider imortala! Nu sunt, bineinteles ca nu, toate sunt iluzii, dar aceste iluzii aduc lucruri bune, desi pornesc din rau. Pentru ca asa cum te vezi, se spune, asa te vad si ceilalalti. Daca te subestimezi, la fel vor face si ceilalti cu tine: te vor subestima. E bine sa ai o parere pozitiva despre propria persoana si sa incerci sa cauti metode proprii de a-ti face una. Eu ti-am dat exemplul meu. Asta ma face pe mine sa ma simt plina de forta, gata sa inving orice obstacol, sa trec peste toate greutatile, sa ajung la linia de sosire si sa fiu prima pe linie!

A fi nebun inseamna a fi fericit! Dar toate isi au pretul lor. Traim intr-o lume in care povestile sunt iluzii, fantezii. Dar eu cred ca undeva in univers exista o lume paralela unde povestile noastre, pe care le inventam, pe care le citim, acolo ele sunt adevarate! Si daca ele sunt adevarate atunci inseamna ca oamenii aceia trec prin mai multe experiente, transformari, minuni, blesteme! Si chiar daca nu cred nimic din toate astea sper in secret sa pot ajunge acolo odata.

Eu insami scriu povesti. Defapt nu povesti. Romane si nuvele. Aproape le-am terminat(la nuvele ma refer, ca romanul pe care l-am inceput e abia la inceput). Ideea e ca am visat personajele din roman(pe acesta mi-am concentrat atentia cel mai mult). Am simtit ca au prins viata. Si nu pentru ca le-am visat, ci pentru ca am stiut asta de mult. Nu de cand am inceput romanul, mai de curand. L-am inceput prin august 2009. Acum ar fi cateva luni. Am scris aproximativ vreo 100 de pagini de word, si personajele mele au trecut prin multe. Si nu le simt pe toate vii. Nu. Simt doar cateva. Sunt acele personaje principale care eu simt ca ele traiesc in lumea asta. Si intr-o zi am sa le vad si ele or sa ma intrebe: de unde stiai povestea noastra? Iar eu am sa le raspund: nu am nici cea mai vaga idee.

Sunt multe lucruri care as vrea sa existe, visez sa ajung acolo vreodata, dar nu cred in ele. Nu stiu cum e posibil asa ceva. E ca si cum as vrea sa ajung intr-o lume care nu exista-pentru ca nu cred in ea. Dar eu stiu ca exista. Nu stiu de unde. Poate din subconstient, poate din nebunie, poate dintr-o imaginatie dezvoltata, dar eu stiu ca exista! Poate n-am sa cred niciodata in zane, in vampiri, in oameni care zboara, in unicorni, in extraterestri care sunt prietenosi cu mine, dar eu stiu de undeva ca exista.

Tot ce e rau poate fi transformat in bine si invers. M-am hotarat sa-mi folosesc energia negativa pentru scopuri bune, sau cel putin benefice >:) Atunci cand am nervi de exemplu, am sa ma uit in oglinda si am sa-mi folosesc sinistrul pentru a ma lauda si a-mi face astfel o stare de spirit pozitiva. Probabil nu intelegi ce spun. Dar uite un exemplu. Sa zicem ca m-a enervat cineva. Atunci ma uit frumos intr-o oglinda cu o privire din aia demonica(dar nu foarte demonica incat sa par posedata) si i-as spune reflexiei mele "Tu esti atat de frumoasa. De ce sa iti faci nervi pentru cineva care nu merita? Gandeste-te numai un pic! Ai puteri pe care altii nu le au! Poti trai mai mult si mai bine decat ti-ai imaginat vreodata. Esti speciala. De ce sa iti consumi viata cu nimicuri? Desi, daca e vorba de timp, draga mea, da-mi voie sa iti spun ca ai mult timp la dispozitie, asa ca poti face orice iti pofteste inima, bineinteles tinand cont de niste coduri morale, sa nu o luam prea tare razna din cauza libertatii. Deci o sa fie bine. Sunt sigura ca azi vei avea parte de o supriza... placuta!"

Deci cam asta ar fi povestea cu transformarea raului in bine. In cazul in care dracii sunt prea multi pune-ti un joc shooter si impusca la monstri pana numai poti. Am practicat asta de multe ori. Chiar functioneaza. Poti sa te gandesti ca monstrii de un fel sunt o anumita persoana, altii alta persoana si tot asa. Sau poti sa te gandesti ca persoana pe care o urasti reprezinta tot raul din plansa si trebuie DISTRUS! Dar sa revenim la ideea de a fi buni. E sinistra ideea asta a mea, dar totusi pozitiva, nu-i asa?

Drumul spre eternitatea damnata

Ma simt atat de vie! Pot sa vad de 10 ori mai bine! Aud mai bine... Pot sa ascult soapte dincolo de multe usi inchise. Voci din lumea intreaga imi suna in creier. Pot sa le ascult, sa selectez doar una singura, sau pot sa le estompez de tot. Intuneric e tot ce-mi trebuie! Lumina soarelui acum e lasata in spate. Nu ca nu ar fi frumoasa, dar nu am nevoie de ea! Exact. Nu am nevoie decat lichidul acela rosu care se prelinge pe buzele celui care mi-a facut acest dar: eternitatea! Sunt imortala!

Pot sa alerg fara incetare, pot sa ajung o masina din urma, sau sa prind trenul care duce spre apus. Si il simt cand e in camera. Il simt cand e in apropiere. Il simt cand ma cauta, cand vine spre mine, cand e trist, cand e vesel, cand se hraneste, cand devine de gheata. Daca ma striga pot sa il simt si in vis. El spune ca sunt ca si copilul lui. Dar defapt e ceva cu totul altfel intre noi. E o legatura diferita fata de cea parinteasca. Dar e minunat, oricum!

Am atatea planuri pentru viata asta! Vreau sa studiez mistere, sa imi fac prieteni noi din lumea aceasta noua pentru mine, vreau sa ating performante incredibile. Inca sunt la inceput, dar am destul timp, nu am de ce sa imi fac probleme.

Timpul, acum nu mai e un dusman! Viata, acum nu mai e povara! Moartea, acum a capatat alt sens, un sens indepartat, un sens pe care abia il percep desi in jurul meu continua sa moara multe suflete. Eu trec pe langa ele indiferenta, ca si cum nu s-ar fi intamplat, da, am devenit inumana in scurt timp! Pana cand si el se mira de asta. Nu imi mai este frica de nimic, desi mai sunt destule lucruri care ma pot distruge. Eu nu le iau in calcul. Eu imi vad de drum, de setea de sange, de libertate, de zbor, de frumos! Da, ce frumos e aici! Noaptea pare atat de luminata cand defapt e intuneric bezna, dar eu pot distinge chiar si cele mai mici detalii. Pot simti viata din orice creatura in viata.

De multe ori merg noaptea pe tot felul de strazi si privesc in jur absenta, incerc sa fiu atenta la ce gandesc alti oameni. Cate lucruri noi mi s-au intamplat! Au venit asa toate deodata! Cartile cu vampiri inseamna nimic pentru mine acum. In sfarsit gust din eternitate!