Usi deschise... usi inchise... vise si alte vise!

Vreau sa pictez lumea mea. Dar cum poate un pictor sa picteze ceva atunci cand nu stie cum? Vreau sa cant la chitara viata mea. Dar ce rost are sa vorbesc despre trecut? Vreau sa privesc in viitor si prezent, dar umbra trecutului ma urmareste ca si cum as trai la nesfarsit aceleasi clipe nefericite (macar de m-as fi gandit la lucrurile frumoase din trecut... dar nu, eu trebuie sa ma gandesc la alea rele).

Am ridicat un castel si de jur imprejur rauri, flori frumoase, gradini magice, oameni loiali la palat, ferestre uriase, camere incapatoare si culori pastelate.

De ce nu pot sa ridic un peisaj asa frumos si in realitate? Uneori, si visele mele sunt tragice. Nu stiu de ce. Poate ma inspir prea mult din realitate. Si nu e bine. In general am vise frumoase (ma refer la cele visate cu ochii deschisi), dar alte ori imi place sa dramatizez. Defapt mie intotdeauna mi-a placut sa dramatizez, ar trebui sa termin cu obiceiul asta (e doar unul din obiceiurile mele negative).

Azi eram pe punctul de a renunta la optimism. Dintr-o prostie. Mereu fac asta. La cea mai mica coborare, eu gata: s-a terminat, numai merge, iar am pierdut. Dar nu e asa. Poate ca ma grabesc sa trag concluzii. Defapt mereu fac asta. O sa ii dau o sana vietii sa se revanseze asa cum am eu chef! Ce atata destinul sa te controleze, e cazul sa il controlezi tu! Am gresit eu in multe concluzii despre viata, dar daca toate au fost negative, e cazul sa le las libertate si celor pozitive. Ceva bun trebuie sa iasa, asta daca cred. SI vreau sa cred! E greu, dar e totusi mai bine decat sa fii un pesimist convins-cum am fost eu. Sper ca "am fost" si nu mai sunt.

Oricum e destul de complicat sa fii optimist cand lumea din jurul tau e pesimista. Dar o sa ma tin tare. Fac asta pt ca vreau sa ajung pe culmi ale fericirii pe care nu am mai ajuns pana acum. Viata e scurta si trebuie sa te bucuri de ea. Macar incearca. Prea multe nu ai de pierdut, mai ales daca ai fost obisnuit sa pierzi, acum cand vei incepe sa castigi ti se va parea suupppeer! Probabil te intrebi cand se va intampla asta. Si eu m-am intrebat asta si atunci cand am incetat am inceput sa inteleg cu adevarat. Ai rabdare, numai pune intrebari la fiecare minut.

E ciudat cum batem la usa inchisa din fata noastra de zor, si nu le observam pe celalalte care ne sunt larg deschise chiar la cativa pasi. Nu stiu, poate e descuiata si cea inchisa. Poate am batut degeaba, cand trebuia doar sa apas pe clanta si s-ar fi deschis. Teoria e simpla, dar practica e mai complicata. Aceste fraze nu stiu daca as putea sa le transform in exemple precise, cum ar fi o situatie anume. C'est la vie! Mai avem de invatat multe. Ar fi cazul sa renunt la teorie si sa incep sa visez frumos:)

Ganduri pozitive

Daca vrei sa ti se intample lucruri bune ar trebui sa gandesti pozitiv, nu? Ai incercat asa pentru o perioada de timp mai indelungata? Chiar merge... asta daca stii cum sa gandesti. Pana la urma ce rost are sa pornesti o lupta de la premisa "o sa pierd" ? Asta iti doresti, asta vei primi. Totul e simplu. Trebuie sa stii doar ce ii ceri vietii. Daca o urasti nu stiu daca ai sa ajungi undeva. Eu incerc sa invat sa o iubesc. Sau cel putin s-o respect, ca pana la iubire mai e muuuuult!



As schimba multe in viata mea. Am pornit pe un drum acum, presarat cu soare, dimineti frumoase, scuturi de otel pentru lupta si o idee pozitiva cum ca o sa reusesc. Dar cat o sa pot s-o tin asa? La infinit, in niciun caz, caci mi-e mult mai simplu sa gandesc negativ, sa zic ca nu se poate decat sa zic "lasa ca poate o sa mearga". Cu totii trebuie sa facem anumite sacrificii. Eu trebuie sa imi sacrific negativismul. Parca nu suna asa rau, nu? In fond, am de castigat.



Exista multe teorii cu privire la o viata plina de succese. Eu o sa mi le creez pe ale mele. Degeaba citesc carti cu fraze pozitive daca ele nu ma ajuta, si daca intradevar ar ajuta atunci nu stiu sa le pun in aplicare. Teoria nu prea se potriveste cu practica. Ceea ce acum zic ca e bun maine voi gasi argumente sa zic ca nu merge si invers. In final, e doar o lupta cu mine si eu. Si "eu" ala care gandeste negativ a castigat de atatea ori, are atatea medalii de aur, argint ce vrei tu la negativism incat mi s-a acrit. Desi "eu" pozitiv e mai slab, nu se lasa niciodata, iar celalalt "eu" castiga tocmai pt ca lasa totul balta. E mai simplu sa o lasi balta decat sa o duci pana la capat, nu?



Cand cazi, trebuie sa te ridici. Dar de ce dracu' trebuie sa cazi? Ce esti impiedicat? Viata are urcusuri si coborasuri. Si de ce puii mei nu pot sa merg pe autostrada? Unde e drumul drept? Trebuie neaparat sa traversez munti si dealuri? Norocul ti-l faci cu mana ta. Dami-l putin, te rog, sa-l modelez frumos. Viata are cursul pe care i l-ai dai tu. Dati-mi o foarfeca(nu e ceea ce crezi), am nevoie sa tai niste boscheti si buruieni.



Imi place sa contrazic o multime de teorii si ajung sa cred in cele mai ciudate. Viata e ca o piesa de teatru. Trebuie sa iti joci bine rolul si sa nu uiti replicile. Nu conteaza cine esti: cersetorul de la colt, doamna aristocrata care are alergie la par de pisica, vreun visator lunatic care spune numai prostii sau nebunul scapat de la sanatoriu. La sfarsit, daca toata lumea aplauda ai castigat, orice rol ai juca.

Lumea mea... o accept sau nu?

Spun ca vreau sa zbor, sa cunosc o alta latura a lumii, una frumoasa, una plina de culori. Dar cum as putea sa fac asta cand eu m-am lipit de negrul meu, de partea mea intunecata? Cum pot sa cunosc noi orizonturi cand eu nu renunt la orizontul meu, unde soarele numai rasare decat ca sa apuna imediat?

Am atatea lucruri de spus, de facut, dar cand vreau sa fac ceva... nu fac nimic. Stau si privesc in alta parte, ma gandesc la alte lucruri fara sens. De ce bat pasul pe loc? De ce nu pornesc corabia cu panzele sus? Si sa bata vantul si sa ma duca departe? Poate ca sentimentul de a explora alte lumi ma inspaimanta... Poate e mai frumos universul meu, poate imi place, in final.

Sau poate singura solutie ar fi reincarnarea. Dar cum poate exista o solutie in care nu cred? Cine as vrea sa fiu oare? Poate ca alt corp si alta viata nu ar schimba cu nimic gandurile mele. Poate ma insel. As vrea sa dispar... sa fiu una cu noaptea, sau cu soarele, sau cu vreo stea. Sa fiu o forma de viata mai ciudata care traieste, dar nu traieste, realizeaza ceea ce o inconjoara, dar defapt nu realizeaza. Ma crezi nebuna, stiu asta. Dar vezi tu, nu-mi pasa. Pentru ca orice ai zice eu extrag din cuvintele tale doar ce imi place.

Si poate am sa rad cand nu e nimic de ras, si poate am sa plang cand nu e de plans. Dar ce iti pasa tie ce fac eu? Tie nu iti pasa, tu esti asa un trecator, un suflet care citeste si pleaca mai departe. Cu ce te-ar deranja pe tine ce spun eu aici? E un discurs plictisitor, din care in final, iti dai seama ca a fost degeaba. Am ajuns de unde am plecat. Se mai intampla uneori:). Am inceput cu o fraza lipsita de sens(pentru tine e posibil) si am incheiat cu o fraza ciudata. Running blind... running blind!

Ce e iubirea?

Iubirea... Ce e iubirea? Tu stii? De multe ori am incercat sa ii dau o definie complexa dar mi-am dat seama cu cat repetam mai mult definitia cu atat intelegeam mai putin. M-am gandit asa: iubirea e un complex de alte sentimente, stari de spirit si alte chestii(bucurie, simpatie, tristete, fericire, lacrimi, tandrete, ura, minciuni, acte de eroism etc); cand iubesti fericirea persoanei respective trebuie sa fie fericirea ta. Dar aceasta definitie e total gresita. Cand iubesti esti egoist: vrei persoana doar pentru tine, da tii la fericirea ei, dar daca nu e cu tine putin iti pasa ca se intelege mai bine cu altcineva, decat cu tine.



Probabil daca mi-ai arata ca ma iubesti nu te-as crede, pentru ca in final nu stiu ce e aia "iubire" si nu as stii daca e iubire. Cand spun "te iubesc" poate ca defapt nu iubesc si e ceva asemanator. Dar daca nu stiu ce e iubirea si nu stii ce e iubirea cum putem sa iubim?




Exista mai multe feluri de iubire: pentru muzica, obiecte, familie, prieteni, iubit/a, dar cum le diferentiezi? Care e diferenta intre ele? Asa daca stai sa te gandesti e acelasi lucru "ii iubesc pe In Flames", "iubesc jocul asta", "mami, te iubesc", "stii... iubitule... te iubesc!". Toate expresiile astea contin te iubesc... Dar iubirile astea sunt atat de diferite intre ele. Dar de ce? Care sunt diferentele? Poti sa imi spui? Nu poti sa spui decat ca iubirea de muzica difera de iubirea de mama. Dar prin ce? Poti exprima in cuvinte? Poate ca asta e problema. Iubirea nu are o definitie exacta, poti sa fii egoist in a iubi, sau din contra, foarte darnic, iubirea difera de la persoana la persoana.



Si cum sa cred eu ca ma iubesti, daca eu iubesc altfel? Si cum sa crezi tu ca eu te iubesc, atunci cand eu percep iubirea diferit? Ce e iubirea pana la urma? O forma extraterestra de sentiment? :)) nici chiar. Poate ca insa misterul de a nu stii ce e acest "ceva" o face interesanta. Poate daca am stii cu precizie ni s-ar parea banala si lipsita de importanta. Dar ea reprezinta totul! Pentru mine doar anumite iubiri reprezinta totul, restul nimic. Si pana la urma ce e totul sau nimic? Doar atat. Un tot si un nimic si o iubire printre ele.

Optimism

Ca sa fii optimist iti trebuie toata puterea posibila. Pentru un ex-pesimist este indradevar foarte greu, pentru ca gandurile negative inca mai bantuie si daca nu ele propriu-zise, atunci puterea celor din trecut inca iti mai afecteaza viata.



Sa stii ca nu exista nicio atza de care sa te poti agata atunci cand treci printr-o situatie dificila. Nu cauta solutii de la altii, pentru ca nu ti le vor da. Ei isi rezolva problemele altfel si poate nu se potriveste cu stilul tau. Trebuie sa te bazezi pe tine in primul rand si apoi prietenii. Pentru ca tu stii cel mai bine de ce ai nevoie, chiar daca nu o spui, chiar daca acest gand nu a prins inca cuvinte.


Nu trebuie sa renunti la ganduri pozitive nicio clipa, pentru ca atunci cand tu te gandesti la rau, tot rau ti se va intampla incontinuare. Stiu ca e greu, dar vrei sa te afunzi mai tare in prastie sau sa incerci sa iesi din ea in sfarsit?

Poate nu intelegi ce vreau sa iti spun exact, dar sa fii pesimist inseamna sa iti folosesti energia degeaba, pe povesti urate, pe ganduri idioate, pe idei triste, pe situatii din viitor din ce in ce mai mizerabile. Iti place? Ca mie mi-a placut mult timp. Inca mai am momente in care m-as arunca mai adanc in prapastie de buna voie. Se pare ca e mult mai usor sa gandesti negativ decat pozitiv. Sigur zici dupa ce ai gandit pozitiv si ti s-a intamplat ceva rau ca nu de asta depinde viata. Dar exact de asta depinde! Doar ca gandurile negative le spui cu asa o pasiune incat au mai mare puterea decat cele pozitive, si putine pe deasupra din viata ta.




Nu stiu, poate ca ar trebui sa renunti. Dar daca renunti nu te intorci tot de unde ai plecat? Iti place sa te invarti in cerc? Ca eu m-am saturat. Asa ca m-am gandit sa-mi fac un drum drept. Nu e usor, n-a zis nimeni ca o sa fie, dar cel putin e alt drum, unul diferit fata de celelalte, si o sa incerc sa nu o iau pe aratura:))



Depinde de gandurile tale. Totul! Ai sa vezi ca daca ar exista o perioada in care sa gandesti foarte mult pozitiv, si negativul sa inceapa sa isi piarda din putere abia atunci vor incepe sa ti se intample lucruri bune si or sa o tina in lant, dar trebuie sa ai mereu un motiv ca sa poti sa gandesti pozitiv. Gaseste-l! Chiar daca stii ca nu e adevarat, nu trebuie sa crezi, trebuie doar sa simti, sa stii ca asa va fi, chiar daca in sinea ta zici "Ce draq ma pacalesc..." dar o fraza simpatica suna cam asa "Mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate." :)

A little part from hell

Si ma aflu aici. In iad. Flacari in jurul meu? Nu. E un pod lung, nu-i pot zari celalalt capat. Nu are nicio sfoara de care sa ma pot sprijini. E din lemn, probabil e putrezit aproape. In jos e... gol... foarte gol... se vede o ceata care acopera ce e jos... in final jos nu poate fi decat moarte.

Mi-am facut curaj si am pasit pe prima scandura. S-a auzit un scartait oribil. Nu pentru ca scartaia asa de tare, ci pentru ca zgomotul ala s-a auzit in creierul meu si s-a multiplicat de atatea ori incat m-a zgariat oribil. Din instinct mi-am dus mainile la urechi. Am pasit pe a 2-a scandura. Nu s-a mai auzit niciun zgomot. Am tot mers, cred ca ajunsesem aproape la jumatate, sau cel putin lau n sfert, cand deodata podul a inceput sa se balangane. La inceput mi-am pierdut echilibrul un pic, dar apoi parca un vant invizibil, care nu il simteam misca podul din ce in ce mai tare. In cateva secunde n-am mai simtit nicio scandura sub picioare. Cadeam in gol.

Ceata devenea din ce in ce mai deasa, dupa care brusc toata imaginea s-a clarificat si puteam sa vad pamantul, sau cel putin ceva care ar fi trebuit sa semene a pamant. Jos erau tepi. Probabil de un metru, probabil aveau mai mult, dar erau foarte ascutiti, iar eu eram in cadere libera. Parca abia asteptam sa ii ating, sa ii imbratisez. Dar nu! Vroiam sa fug cat mai departe. Imposibil. Ma indreptam in jos hotarata, dar in acelasi timp contra vointei mele.

Am cazut. Am luat tepii in primire. Mi-au sfasiat trupul. Am murit. Dar cum se poate sa mori in iad, atunci cand esti deja mort din moment ce ai ajuns acolo? Sau poate ca in iad poti sa mori de 1000 de ori si mai mult chiar, si te trezesti mereu din acelasi loc din care pleci de fiecare data, fara sa iti amintesti ca ai mai murit de cateva ori.

This is hell. And worse. This is just the beginning.

Sentimentul de ura

Eu... da... ce e cu mine? Nu e nimic! Ma gandeam doar asa ca de la un timp tot urasc totul. Urasc iarna, zapada, frigul, ce mi se intampla sau ma mai trezesc uneori zicand: urasc asta! Dar ce e cu atata ura? De unde? Nu o sa imi schimbe nimeni parerea, insa! Ce urasc voi uri pana ma plictisesc si gata! Poate ca fraza aceea simpatica "Come to the dark side, we have cookies:)" si-a facut efectul desi era doar o simpla chestie care cica trebuia sa fie amuzanta si doar atat. But now I am in the dark side...



Oricum eu sunt singura vinovata, eu am ales calea asta. Ce daca e asa multa ura? Imi place sa urasc. Imi place sa zic "urasc ziua asta". Apoi imi plac filmele cu rau, unde raul predomina :X - dar sa aiba o forma interesanta de a se prezenta. Imi place raul "imbracat la costum". Adica sa fie ceva care sa te atraga nu doar raul de a incalca reguli sau de a ucide, in asta numai e nicio placere (decat la psihopati probabil). Mie imi place raul reprezentat ca o arta.




Si muzica pe care o ascult simbolizeaza acest lucru: rock bineinteles dar ma refeream in special in cazul asta la death metal si industrial metal... Cum as putea sa nu ma simt eu bine pe melodia "In Flames - Evil in a closet"? Ce daca are versuri intunecate? Melodia e superba:X! Sau "Simplyd4rk - Wake up, you're dead" wow melodia asta e bestiala! Si multe chestii ce sunt considerate din partea "rea" sunt defapt realitati. Nu ma refer neaparat la melodii, ma refer la tot felul de situatii cu care ne mai confruntam.



In fine, imi place sa urasc! E de-a dreptul incantator! Pentru mine, bineinteles si pe moment! Imi place sa cred ca ingerul meu din partea satanei imi vrea tot binele, pentru ca el stie ca eu le am asa un pic in partea asta pesimista, in partea neagra si ar face orice ca eu sa fiu fericita... doar el e rau si isi permite orice trucuri, si drept vorbing am sa ii si permit! Nu e minunat? Atunci cand te tii de regulile de morala ingerul bun sa te ajute si cand o iei putin pe aratura, poate pentru ca te-ai plictisit sau stiu eu ce idei ai ingerul rau sa iti vina si el in ajutor asta pentru ca isi poate demonstra ura alaturi de tine si tu il poti admira, chiar daca in subconstient!



Ma rog, uneori am impresia ca sunt inconjurata doar de ingeri rai... dar asta e partea a 2-a. Poate ca pana la urma tot ce mi se intampla eu am ales, poate fara sa imi dau seama, a fost o greseala, nu a fost, ce mai conteaza? Pana la urma ma simt bine. Si atunci cand nu merg lucrurile ok, plang un pic, ma enervez un pic si ma ajut de melodiile mele. Falling into darkness >:) - I like how it sounds, but if you fall into dark, that doesn't mean you can't see :> and that makes it more interesting!


Intunericul e asociat cu misterul, pentru ca nu stii ce te asteapta in clipa urmatoare. Dar cui ii pasa de povesti? Traim intr-o tara tampita, cu oameni tampiti, cu o conducere tampita, intr-un mediu tampit si respiram un aer tampit. Ce sanse avem? Eu am preferat sa ma inchid in lumea mea... Da si in lumea mea Dumnezeu e o legenda. Dracul e cel care vine pe pamant. Si stii de ce? Pentru ca uram prea mult si ingerii lui Dumnezeu nu mai pot ajunge in blestemul asta, ei sunt prea puri ca sa se injoseasca pentru niste biete suflete cu trupuri murdare, facute din pamant! Stii cum se spune: din pamant vii si tot in pamant te intorci. Dar de ce dracu' trebuie sa vin din pamant? De ce nu sunt si eu inger sa cunosc lumea dintr-o alta perspectiva, sa am tot ce imi doresc, sa cunosc puterea binelui, puterea viselor? De ce dracu' nu sunt?

Black Roses

The Rasmus, trupa care canta alternative, originara din Finlanda. Ii ador! Melodia asta, "Black Roses" m-a facut sa le iau toate melodiile. Am fost adepta acestor versuri. "Life is like a boat in a bottle"- da! Am vazut viata ca o barca intr-o sticla mult timp. Si m-am simtit sufocata de peretii sticlei. Am vazut multimea cum ma privea. Isi lipeau degetele de sticla. Iar eu strigam, dar ei nu ma auzeau. Am incercat sa comunic prin semne, dar ei nu ma intelegeau. Am simtit ca nu o sa mai pot vreodata sa ies de acolo.



"Day by day it only gets harder"- adevarat si trist, atunci cand esti pesimist! Day by day it only gets darker, you must know how to see in the dark, or you can close your eyes and try to guide yourself with your soul, your power.



"When you're sad and no one knows it/ I'll send you black roses... Ten black roses!" Mi-am imaginat un baiat imbracat in negru trimitandu-mi 10 trandafiri negri de cate ori eram suparata. Vai, si cati trandafiri negri am mai primit! Nici nu iti inchipui tu. Versurile astea mi-au alimentat asa de mult pesimismul si totodata iluziile sinistre.

"Far away we wait for each other"- ca deobicei o poveste de dragoste neimplinita, unde cei 2 indragostiti sunt separati de distanta, un vis frumos, un vis dureros, un vis fara rost, atat a fost. Eu am adaptat la versiunea mea: fiecare poveste de iubire care defapt nici nu prea a fost cu iubire, daca stau sa analizez mai bine totul. Nu cred in destin pentru ca nu mi s-a intamplat niciodata nimic care sa ma faca sa cred ca lucrurile sunt mai mult decat niste banale coincidente care sunt doar coincidente.




"I'm still on that road to nowhere"- la acest vers nu am imaginat nimic. Pentru ca in acest vers ma regasesc complet. Pornesc mereu din nimic spre nimic.

"Kiss yourself for me in the mirror"- m-am imaginat imbracata intr-o rochie neagra, machiata cu negru pe la ochi pupandu-mi reflexia intr-o oglinda care se afla intr-o camera obscura, cu un pat in spatele meu. In momentul in care sarut reflexia in oglinda se afiseaza o imagine a mea schimbata: am ochii rosii, sunt un demon, afara tuna si fulgera si intr-o lumina a fulgerului pot sa vad intruchiparea raului din mine.

"Don't lose your faith/ Share another night with me"- de aici incepe partea frumoasa. Pentru ca aceste versuri mereu imi dau putere si ma fac sa ma gandesc ca pe langa toate obstacolele din cale trebuie sa trec mai departe pentru ca ma asteapta cineva la capatul tunelului. Sunt sigura ca nu ma asteapta nimeni, dar intr-un mod ineplixabil eu stiu ca ma asteapta cineva totusi, desi nu pot sa cred.

Atunci cand sunt foarte trista, imi imaginez ca ma protejeaza un inger blestemat, care desi are multe defecte nu vrea sa mi se intample ceva rau si face pentru mine orice ca eu sa ma simt bine si sa fiu fericita. Asta imi da puteri intotdeauna! My angel of darkness!

Din rau in bine, sinistru, dar pozitiv.

Hello everyone! Most people say that I am insaneeeeee!!! Oh, but they are right!!!!!!! I really am!!!!!!!!! Madness is power! I think... :D

Ok, sa incepem si sa las deoparte ideea de nebunie momentan. Sau cel putin sa incerc. Din majoritatea postarilor mele se poate denota ca viata e un cum ii spune... acel lucru pe care animalele il fac atunci... cand... ei, bine, atunci cand au nevoia de a merge la baie, sau in cutiuta cu nisip, sau langa un gard, sau langa stalpul de langa casa. In fine asa se poate observa ca vad eu cel putin viata, asta daca nu te-am convins si pe tine.



Ideea e ca am gasit solutie pentru aceasta viata! Una sinistra dar totusi optimista, ce-i drept! Am descoperit de ceva timp ca a fi rau nu inseamna neaparat a si face rau. Raul poate fi folosit in scopuri bune. De exemplu mania asta a mea cu vampiri. M-am uitat la filme cu vampiri, seriale, poate de mai multe ori, ideea e ca de cate ori le urmaresc prind putere. Ascult muzica de la Korn, respectiv melodiile "Forsaken", "System" si "Slept so long". Toate sunt soundtrack-uri din filmul Queen of the damned (inspirat din cartea "Regina Damnatilor" de Anne Rice - al 3-lea volum din Cronicile Vampirilor). Sa revin la subiect totusi. Melodiile astea imi dau puteri! Ma fac sa ma simt bine, desi ele vorbesc despre creaturi care sug sange, despre moarte pe mine ma fac sa am o parere buna despre mine, sa ma consider imortala! Nu sunt, bineinteles ca nu, toate sunt iluzii, dar aceste iluzii aduc lucruri bune, desi pornesc din rau. Pentru ca asa cum te vezi, se spune, asa te vad si ceilalalti. Daca te subestimezi, la fel vor face si ceilalti cu tine: te vor subestima. E bine sa ai o parere pozitiva despre propria persoana si sa incerci sa cauti metode proprii de a-ti face una. Eu ti-am dat exemplul meu. Asta ma face pe mine sa ma simt plina de forta, gata sa inving orice obstacol, sa trec peste toate greutatile, sa ajung la linia de sosire si sa fiu prima pe linie!

A fi nebun inseamna a fi fericit! Dar toate isi au pretul lor. Traim intr-o lume in care povestile sunt iluzii, fantezii. Dar eu cred ca undeva in univers exista o lume paralela unde povestile noastre, pe care le inventam, pe care le citim, acolo ele sunt adevarate! Si daca ele sunt adevarate atunci inseamna ca oamenii aceia trec prin mai multe experiente, transformari, minuni, blesteme! Si chiar daca nu cred nimic din toate astea sper in secret sa pot ajunge acolo odata.

Eu insami scriu povesti. Defapt nu povesti. Romane si nuvele. Aproape le-am terminat(la nuvele ma refer, ca romanul pe care l-am inceput e abia la inceput). Ideea e ca am visat personajele din roman(pe acesta mi-am concentrat atentia cel mai mult). Am simtit ca au prins viata. Si nu pentru ca le-am visat, ci pentru ca am stiut asta de mult. Nu de cand am inceput romanul, mai de curand. L-am inceput prin august 2009. Acum ar fi cateva luni. Am scris aproximativ vreo 100 de pagini de word, si personajele mele au trecut prin multe. Si nu le simt pe toate vii. Nu. Simt doar cateva. Sunt acele personaje principale care eu simt ca ele traiesc in lumea asta. Si intr-o zi am sa le vad si ele or sa ma intrebe: de unde stiai povestea noastra? Iar eu am sa le raspund: nu am nici cea mai vaga idee.

Sunt multe lucruri care as vrea sa existe, visez sa ajung acolo vreodata, dar nu cred in ele. Nu stiu cum e posibil asa ceva. E ca si cum as vrea sa ajung intr-o lume care nu exista-pentru ca nu cred in ea. Dar eu stiu ca exista. Nu stiu de unde. Poate din subconstient, poate din nebunie, poate dintr-o imaginatie dezvoltata, dar eu stiu ca exista! Poate n-am sa cred niciodata in zane, in vampiri, in oameni care zboara, in unicorni, in extraterestri care sunt prietenosi cu mine, dar eu stiu de undeva ca exista.

Tot ce e rau poate fi transformat in bine si invers. M-am hotarat sa-mi folosesc energia negativa pentru scopuri bune, sau cel putin benefice >:) Atunci cand am nervi de exemplu, am sa ma uit in oglinda si am sa-mi folosesc sinistrul pentru a ma lauda si a-mi face astfel o stare de spirit pozitiva. Probabil nu intelegi ce spun. Dar uite un exemplu. Sa zicem ca m-a enervat cineva. Atunci ma uit frumos intr-o oglinda cu o privire din aia demonica(dar nu foarte demonica incat sa par posedata) si i-as spune reflexiei mele "Tu esti atat de frumoasa. De ce sa iti faci nervi pentru cineva care nu merita? Gandeste-te numai un pic! Ai puteri pe care altii nu le au! Poti trai mai mult si mai bine decat ti-ai imaginat vreodata. Esti speciala. De ce sa iti consumi viata cu nimicuri? Desi, daca e vorba de timp, draga mea, da-mi voie sa iti spun ca ai mult timp la dispozitie, asa ca poti face orice iti pofteste inima, bineinteles tinand cont de niste coduri morale, sa nu o luam prea tare razna din cauza libertatii. Deci o sa fie bine. Sunt sigura ca azi vei avea parte de o supriza... placuta!"

Deci cam asta ar fi povestea cu transformarea raului in bine. In cazul in care dracii sunt prea multi pune-ti un joc shooter si impusca la monstri pana numai poti. Am practicat asta de multe ori. Chiar functioneaza. Poti sa te gandesti ca monstrii de un fel sunt o anumita persoana, altii alta persoana si tot asa. Sau poti sa te gandesti ca persoana pe care o urasti reprezinta tot raul din plansa si trebuie DISTRUS! Dar sa revenim la ideea de a fi buni. E sinistra ideea asta a mea, dar totusi pozitiva, nu-i asa?